Ca punct de plecare se pot alege Dorna Candrenilor, Poiana Stampei, Neagra Şarului. Avantajul localităţii Poiana Stampei, este că poate oferi un turism de weekend iubitorilor de drumeţii. În după-amiaza zilei de vineri se pot vizita rezervaţia Tinovul Mare şi turbăria în care se găseşte o plantă protejată, numită Roua cerului. Sâmbătă se poate urca pe vârful Ouşorul, de pe care, cu puţin noroc, dacă eşti priceput şi echipat, poţi executa şi un zbor cu parapanta pentru a completa imaginea de vis oferită de pe acest munte. Duminică, drumeţia poate fi îmbinată cu turismul religios în Rezervaţia 12 Apostoli.
Dacă te porneşti devreme de-acasă, departe ajungi spune proverbul. În cazul în care porniţi devreme spre 12 Apostoli s-ar putea să ajungeţi… cu capul în nori din cauza ceţii. Asta înseamnă că ora potrivită pentru a străbate acest traseu, dar şi pentru a avea timp pentru câteva popasuri, este 9.
Rezervaţia geomorfologică şi geologică 12 Apostoli adăposteşte statui cu forme zoo şi antropomorfe, stane de piatră modelate de natură de-a lungul timpului în fragmente de lavă cimentată.
Cu o suprafaţa de 200 ha, rezervaţia a fost creată pentru protejarea acestor stânci, sculpturi ce reprezintă ba figura unui moş cu barbă, ba a unui bătrân, a unui urs cu capul plecat… Aceste forme au apărut prin acţiune eoliană, dezagregarea fizică, eroziunea aglomeratelor. În paralel există şi o legendă conform căreia oameni fără credinţă ar fi fost transformaţi în stane de piatră de Dumnezeu. Complexul statuar 12 Apostoli precum şi vârful Lucaciu aflat în imediata apropiere păstrează şi mărturii ale unor evenimente despre care se presupune că ar aparţine culturii dacilor de odinioară, modelate în decursul timpului în forme ale credinţei ortodoxe româneşti.
De la bătrâni din Poiana Stampei, cu ocazia sărbătorii celor 12 Apostoli din data de 29 iunie, am aflat că mulţi locuitori din zonele învecinate Călimanului porneau pe poteci consacrate spre Vf. Lucaciu, la marea întâlnire. Sărbătoarea celor 12 apostoli, a căpătat un puternic caracter patriotic, devenind Nedeea din Călimani, iar urcările pe acest vârf cunoscute local ca "Moşii de la Călimani" sau "Moşii de Sân' Petru". Aceste întâlniri pe vârf de munte s-au păstrat până în 1914, când au fost restricţionate de autorităţi. Vecinii acestui munte, locuitori din Ardeal, Bucovina şi Moldova, se adunau, uniţi prin credinţă, limbă şi neam, la 12 Apostoli şi Lucaciu, la o manifestare ce inspira elanuri de luptă pentru unitate naţională.
Localnicii spun că obiceiul şi-ar avea originea în străvechiul cult dacic al soarelui, bradului şi focului, elementul central fiind cultul moşilor şi strămoşilor. Poveştile localnicilor sunt susţinute şi de istorici. Referitor la existenţa unor asemenea figuri pe unele vârfuri de munte, istoricul Nicolae Densuşianu, în "Dacia preistorică", susţine că ele ar reprezenta urmele vechilor pelasgi care au trăit pe aceste meleaguri şi care le-au ridicat în cinstea unor zeităţi.
Izolarea muntelui Călimani face ca foarte puţină lume să meargă acolo, situaţie care permite o bună conservare şi protecţie a ecosistemelor montane, lipsa deşeurilor şi a copacilor scrijeliţi. Un astfel de traseu montan durează 6 - 7 ore, din care aproximativ 4 - 4,5 ore înseamnă urcuş, dar frumuseţile naturii şi pădurile Bucovinei la sfârşit de toamnă merită efortul. Urcuşul este domol, traseul este bine marcat, aşa încât să nu vă rătăciţi.
În apropierea grupului de stânci, poţi privi la ele, poţi vedea spre Vatra Dornei şi Panaci, culmile Tamău şi Pietrele Roşii sau poţi privi spre „graniţa” cu judeţul Bistriţa-Năsăud. Practic, te afli la limita dintre istorie şi realitate, dintre cer şi pământ! Cele 12 pietre cu forme date de eroziune, vânt şi, poate, istorie se impun prin măreţie. Figura bătrânului este cea care îţi stârneşte curiozitatea. Bătrânul din piatră se evidenţiază prin cele trei feţe distincte, orientate spre cele trei cărări ce se îndreaptă spre el: către Gura Haitii - o faţă lată; spre nord - un cap mai mic, cu o frunte îngustă şi o barbă alungită; spre sud - o faţă mai înaltă, îngustă şi un coif pe creştet.
Traseul către 12 Apostoli urmăreşte catena nordică a depresiunii vulcanice spre Vf. Pietrosul (2103 m), cel mai înalt pisc al Munţilor Călimani. Pentru a ajunge la destinaţie, vei străbate o potecă şerpuitoare printre pâlcuri de molizi şi tufărişuri cu ienupăr, pajişti cu afin şi merişor, acolo unde trăieşte cocoşul de munte. Primul popas recomandat este Vârful Lucaciu (1769 m), de unde se deschide o panoramă generoasă către Valea Negrişoarei şi Munţii Rodnei, la nord, Valea Bistriţei intercalată de Masivele Rarău şi Giumalău, la est, Munţii Ceahlău la sud şi, în sfârşit, cei 12 apostoli (1773 m), la vest. Porneşte din nou la drum, prin labirintul ienuperilor, iar primul care te va întâmpina este "Moşul", un bloc stâncos care aduce cu figura unui bătrân îngândurat, după care se înşiruie, ca într-o procesiune, celelalte formaţiuni. De aici, vei putea vedea Pietrosul, flancat la est de Vârfurile Călimanul Cerbului şi Căliman Izvor, iar la vest este Bistricior şi Strunior.
Poveştile bătrânilor spun despre acest loc că haiducul Pintea, după ce a fugit din Baia Mare, unde era slugă, s-a ascuns aici, tocmindu-se cu simbrie ca păstor la un baci. În timp ce păzea turma de oi la păscut, el a întâlnit un moş care i-a dat o secure şi i-a spus că destinul îi va pune în faţă câteva cumpene peste care va trebui să treacă.
Ceaţa, vântul puternic, temperatura scăzută de sfârşit de toamnă şi întunericul care vine destul de repede impun ca despărţirea de cei 12 apostoli să aibă loc până la ora 14. Drumeţia continuă însă pe alt traseu, printre jnepeni şi ienuperi care adăpostesc cocoşul de mesteacăn (monument al naturii) pe care, cu ceva şanse, îl poţi surprinde cu aparatul de fotografiat. Afinele, prunişoarele, merişoarele ocupă mari suprafeţe în cuprinsul rezervaţiei, ocazie cu care poţi constata că ursul nu a intrat încă în hibernare, dar nici nu are "treabă" cu turiştii, fiindcă el este cel care nu doreşte să se intersecteze cu oamenii. După aproximativ o oră de mers, în care nu poţi să nu te opreşti pentru a admira urmele lăsate de obuzele lansate din avioane în cel de-al Doilea Război Mondial sau să bei apă de izvor, chiar din locul care apare în reclama apei Bilbor (alături cei 12 apostoli) la poalele Vf. Lucaciu (1770 m) este construită o mănăstire. Dacă vi s-a făcut foame sau pur şi simplu vreţi să vă odihniţi şi să vă încălziţi într-un loc cuprins de linişte, puteţi bate la poarta ei. Aici sunt doar patru vieţuitori şi stareţul, dar ei sunt atât de ospitalieri, încât vă vor face să serviţi măcar un ceai din fructe de pădure sau să vă potoliţi foamea cu un borş fierbinte.
De la mănăstire, drumul până la Poiana Negri, zonă renumită de altfel pentru izvoarele de apă minerală, poate fi parcurs cu o maşină de teren sau pe jos, fiind un traseu uşor. Chiar dacă nu te poţi abate prea mult de la drumul forestier destul de abrupt şi cu multe serpentine, a doua variantă oferă cel mai frumos spectacol al toamnei, cu păşuni subalpine, păduri de molid şi de fag. Drumul trece şi printr-o carieră de piatră care oferă o imagine de neuitat, datorită coloritului rocilor din care este alcătuit muntele. Sunt culori de toamnă care se armonizează frumos cu copacii din jur
SURSA: CraiNou.ro
Bine ai venit pe VatraDorneiLive.ro! Centralizăm noutățile care apar în zona Vatra Dornei sau au legătură cu aceasta și vi le prezentăm într-un cadru cât mai organizat. Mulțumim că ne urmăriți!
Postări
