Previous
Next

7 aprilie 2018

Pastorala de Paște a ÎPS Pimen: ”2018, pentru noi, românii, este un an binecuvântat de Dumnezeu”

Pastorala de Paște a ÎPS Pimen: ”2018, pentru noi, românii, este un an binecuvântat de Dumnezeu”

Iubitului nostru cler, cinului monahal şi binecredincioşilor creştini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă şi pace de la Dumnezeu – Tatăl, iar de la noi arhierească binecuvântare !

IUBIŢI CREDINCIOŞI,

Despre Învierea Sa din morţi Mântuitorul a spus ucenicilor Săi, în trei rânduri, cu puţin timp înainte de împlinirea ei: „Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia” (Matei 17, 22-23; 20, 18-19; 26, 31-32).

Despre împlinirea dumnezeiescului fapt al Învierii, sfinţii evanghelişti spun că acesta s-a petrecut în ziua cea dintâi a săptămânii, Duminica, potrivit tradiţiei Bisericii, după miezul nopţii; faptul în sine rămâne, ca orice Taină a lui Dumnezeu, necuprins de mintea omenească, nesimţit, nevăzut de simţurile omului. Textele liturgice, cuvintele slujbelor din biserica noastră Ortodoxă ne vorbesc, în felul lor, foarte limpede ca să putem pricepe că Tainele lui Dumnezeu se înţeleg prin credinţă şi tăcere, cum scrie Sf. Ioan Gură de Aur. Dumnezeu, pentru încredinţarea noastră, ne oferă mărturii şi martori ai unor fapte legate direct de înfăptuirea Tainei, a lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu.

Să ascultăm câteva cuvinte din slujba bisericească închinată sărbătorii Învierii Domnului în zilele de duminică: „Doamne, pecetluită fiind groapa de cei fărădelege, ai ieşit din mormânt, precum Te-ai născut din Născătoarea de Dumnezeu. N-au cunoscut cum Te-ai întrupat îngerii Tăi cei fără de trup. N-au simţit când ai înviat ostaşii cei ce Te-au străjuit. Că amândouă au fost pecetluite pentru cei ce ispiteau; dar minunile s-au descoperit celor ce se închină cu credinţă Tainei…

Doamne, încuietorile cele veşnice zdrobindu-le, şi legăturile rupându-le, ai înviat din mormânt, lăsând giulgiurile Tale spre mărturia adevăratei îngropării Tale celei de trei zile. Şi ai mers în Galileea, Cel ce ai fost străjuit în peşteră…

Doamne, femeile au alergat la mormânt să Te vadă pe Tine, Hristoase, Cel ce ai pătimit pentru noi; şi venind au aflat un înger şezând pe piatra răsturnată şi acela către dânsele a grăit, zicând: A înviat Domnul! Spuneţi Ucenicilor că a înviat din morţi Cel ce mântuieste sufletele noastre.

Doamne, precum ai ieşit din mormântul pecetluit, aşa ai intrat şi la Ucenicii Tăi, prin uşile încuiate, arătându-le lor patimile trupului, pe care le-ai primit, Mântuitorule, îndelung răbdând. Ca Cel ce eşti din sămânţa lui David răni ai răbdat, iar ca Fiu al lui Dumnezeu, lumea ai slobozit…”.

DREPTMĂRITORI CREŞTINI,

Cele spuse până aici, scrise în cărţile de slujbă ale Bisericii, le socotim ca o prezentare pe scurt cuprinzătoare şi pe înţelesul cuvenit al minţii cât şi al sufletului, pentru întărirea credinţei noastre în faptul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos. Cuvintele din slujbele noastre Ortodoxe sunt scrise de Sfinţii Părinţi ai Bisericii noastre, purtători de Dumnezeu.

Martorii si mărturisitorii Învierii Domnului sunt sfintele femei Mironosiţe, Sfinţii Apostoli şi „fraţii” (I Corinteni 15, 6), credincioşii care L-au urmat, ascultându-I cuvintele şi bucurându-se de binefacerile Lui împărtăşite celor bolnavi, „timp de patruzeci de zile vorbind despre Împărăţia lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 1, 3).

Faptul Învierii este chezăşia învierii noastre (I Corinteni 15, 20-23). Faptul Învierii este temelia credinţei şi trăirii noastre creştine (I Corinteni 15, 14, 17-19; 31-34; 58).

Să punem la inimă cuvintele de povăţuire duhovnicească ale Sf. Ap. Pavel: „Să vă înnoiţi în duhul minţii voastre şi să vă îmbrăcaţi în omul cel nou, cel după Dumnezeu, zidit întru dreptate şi în sfinţenia adevărului… Mâniaţi-vă şi nu greşiţi; soarele să nu apună peste mânia voastră. Cel ce fură să nu mai fure, ci mai vârtos să se ostenească lucrând cu mâinile sale, lucrul cel bun, ca să aibă să dea şi celui ce are nevoie. Din gura voastră să nu iasă nici un cuvânt rău, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinţă, ca să dea har celor ce ascultă… Fiţi buni între voi şi milostivi, iertând unul altuia, precum şi Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efeseni 4, 23-32).

„… Vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El… Nu faceţi nimic din duh de ceartă, nici din slavă deşartă, ci cu smerenie unul pe altul socotească-l mai de cinste decât el însuşi. Să nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare şi ale altuia” (Filipeni 1, 29; 2, 3-4).

Sporirea noastră duhovnicească pentru înnoirea în duhul minţii noastre este chezăşuită de duhul comuniunii, iar ca loc, Sfânta Biserică, locaşul de închinare şi acesta pe pământul ţării noastre, fiind încredinţaţi de adevărul trăit de strămoşii noştri: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bună-i în ţara mea”, adevăr spus nu la figurat, ci în realitatea lui, aceasta cu referire la gustul pâinii noastre româneşti făcută pe vatră, şi această vatră a cuptorului să fie pe vatra pământului nostru strămoşesc. Nu numai gustul pâinii noastre, hrană pentru trup, ci şi cuvântul, cuvintele limbii noastre româneşti plac inimii noastre, cum spune Mihai Eminescu: „ fiecare – om (n.n.) – are nevoie de un tezaur sufletesc, de un reazim moral într-o lume a mizeriei şi durerii şi acest tezaur îl păstrează limba sa proprie în cărţile bisericeşti şi mirene. În limba sa numai, i se lipesc de suflet preceptele bătrâneşti, istoria părinţilor, bucuriile şi durerile semenilor săi… Prin urmare, faptul că noi, românii, câţi ne aflăm pe acest pământ, vorbim o singură limbă, una singură, nu ca alte popoare străine ce ne înconjoară, e dovadă destulă şi că aşa voim să fim, nu altfel” (Idealul unităţii politice a românilor).

Iată de ce acest an 2018, pentru noi, românii, este un an binecuvântat de Dumnezeu: împlinirea a 100 de ani de la întregirea hotarelor istorice ale ţării noastre; este întregirea vieţuirii noastre, a tuturor românilor, trăitori şi mărturisitori ai credinţei noastre ortodoxe şi vorbitori ai limbii române.

Închei acest cuvânt pastoral cu tradiţionala urare creştinească: „Sărbătoarea Învierii Domnului să o trăiţi cu bucuria mântuirii! Hristos a înviat!”

† PIMEN

ARHIEPISCOP AL SUCEVEI Şl RĂDĂUŢILOR

6 aprilie 2018

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Vineri (VIDEO)

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Vineri (VIDEO)

In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.

Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat pe Domnul de pe Cruce si l-a ingropat impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.




Moartea biruita prin moartea lui Hristos

Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloae. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat.

Pentru Hristos moartea nu era inevitabila, deoarece El fiind strain de pacat nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.

Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.

Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: "Praznuim omorarea mortii".

Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-a aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti au inviat.




Punerea in mormant a Domnului

De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece acestia inca nu murisera. Cand au venit insa la Hristos, au constatat ca El murise si atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge ca Hristos a murit cu adevarat, un ostas i-a impuns coasta cu sulita si indata au tasnit sange si apa.

Iosif din Arimateea si cu Nicodim iau trupul lui Hristos de pe cruce, il ung cu aromate si il infasoara intr-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.

Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era "un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat" (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormantului in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte.

Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi "locas de veci". Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale.




Slujba Prohodului

Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.


CITEȘTE MAI MULTE PE: CrestinOrtodox.ro



5 aprilie 2018

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Joi

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Joi

Joia din Saptamana Patimilor este cunoscuta ca fiind ziua in care se citesc cele 12 Evanghelii si se scoate Sfanta Cruce in naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfantul Altar si asezarea ei in mijlocul bisericii are loc dupa citirea Evangheliei a V a, atunci cand preotul spune: "Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape". Sfanta Cruce ramane in mijlocul bisericii pana vineri, cand este readusa in Sfantul Altar.

La Ierusalim, incepand cu orele 16.00, se face o procesiune cu Sfanta Cruce. Procesiunea incepe de la Pretoriu si se termina la Sfantul Mormant. Credinciosii strabat drumul pe care Mantuitorul a purtat Crucea Rastignirii.




Joia Patimilor - scoaterea Sfantului Agnet pentru impartasirea bolnavilor

In cadrul Proscomidiei din Joia Mare, pe langa Sfantul Agnet care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat. Al doilea Agnet va fi pastrat pana in Martea Luminata cand este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce a fost sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.

Joia Patimilor - Sfintirea Sfantului si Marelui Mir

Joia Patimilor este si ziua in care are loc sfintirea Sfantului si Marelui Mir, materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, sfintirea bisericilor, sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in Ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta. Mentionam ca sfintirea Sfantului si Marelui Mir nu se savarseste in Joia Patimilor fiecarui an, ci doar atunci cand se constata ca nu mai exista Mir pentru un an de zile.

In Joia din Saptamana Sfintelor Patimi praznuim spalarea picioarelor ucenicilor de catre Hristos, Cina cea de Taina in cadrul careia Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul Patimilor prin vanzarea Domnului.

Spalarea picioarelor ucenicilor

In amintirea spalarii picioarelor Apostolilor de catre Hristos, exista obiceiul ca in Joia din Saptamana Patimilor, in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce.

In Israel, ceremonia spalarii picioarelor se oficiaza pe un podium ridicat in curtea Sfantului Mormant. Acolo, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a doisprezece episcopi. Interesant este ca in jurnalul lui Necolae Ses, un pelerin in Tara Sfanta in anul 1870, se mentioneaza ca la Ierusalim tuturor pelerinilor le erau spalate picioarele de catre monahi. Cei care participau la acest ritual primeau un fel de "certificat de inchinator la Locurile Sfinte".

Spalarea picioarelor ucenicilor este o invitatie la smerenie, slujire, daruire pentru ceilalti pana la jertfa.

Cina cea de Taina si instituirea Sfintei Euharistii

In cadrul Cinei de Taina a fost instituita Sfanta Euharistie. Cina cea de Taina a avut loc dupa spalarea picioarelor de catre Mantuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea ca pentru poporul evreu Pastile semnifica trecerea din robia egipteana la libertate. In amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaica sacrifica un miel si-l mananca cu azima (paine nedospita, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei indurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.

Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si Se ofera ca hrana pentru viata vesnica.

La aceasta Cina, Mantuitorul Se daruieste pe Sine sub chipul painii si al vinului. S-a daruit si continua sa Se daruiasca in cadrul fiecarei Liturghii.

Rugaciunea din gradina Ghetsimani

Dupa Cina, Hristos merge impreuna cu ucenicii Sai in gradina Ghetsimani. Se roaga inainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli si pentru toti credinciosii: "Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca, precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat ca sa fie una precum suntem si Noi… Dar nu numai pentru ei Ma rog, ci si pentru cei ce prin cuvantul lor vor crede in Mine, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis".

In gradina Ghetsimani Mantuitorul supune vointa Sa omeneasca celei dumnezeiesti. Acest lucru reiese din cuvintele: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39). Este momentul in care "Iisus s-a cununat in duh cu moartea", dupa cum marturiseste parintele Staniloae. Prin ambele vointe Hristos a dorit mantuirea noastra: prin cea dumnezeiasca binevoind impreuna cu Tatal si cu Duhul, iar prin cea omeneasca facandu-Se ascultator Tatalui. Asa a indreptat firea noastra in Sine si prin ea si pe cea din noi.

Ceea ce s-a petrecut in acea noapte la Ghetsimani, ramane pentru noi model si putere spre izbavire. Dupa cum Hristos a intarit vointa omeneasca in directia celor dorite de Dumnezeu, asa se intampla si cu cei care cer cu credinta "faca-Se voia Ta precum in cer asa si pe pamant".

Tot astazi ne aducem aminte si de vanzarea Domnului, pomenita si la Denia din Sfanta si Marea Miercuri. Iuda vanzatorul este pus in oglinda cu femeia pacatoasa. Aceasta, desi era o prostituata, datorita pocaintei si iubirii Sale fata de Hristos se mantuieste. In vreme ce Iuda, lipsit de pocainta, ajunge tradator.

CITEȘTE MAI MULTE PE: CrestinOrtodox.ro



4 aprilie 2018

Deputatul Alexandru Băișanu susține că s-ar pregăti falimentarea Companiei Naționale a Uraniului pentru a fi vândută la preț de nimic

Deputatul Alexandru Băișanu susține că s-ar pregăti falimentarea Companiei Naționale a Uraniului pentru a fi vândută la preț de nimic

Deputatul ALDE de Suceava, Alexandru Băișanu, a cerut, într-o interpelare adresată ministrului Energiei, Anton Anton, să blocheze „falimentarea din pix” a Companiei Naționale a Uraniului și destituirea imediată a persoanelor vinovate de situația în care a ajuns compania.

Astfel, prin interpelarea făcută, deputatul sucevean întreabă de ce Ministerul Energiei a blocat suma de aproximativ 29 milioane lei, nepunând în aplicare prevederile Legii nr. 42/2017, astfel încât suma de bani care a fost reținută ilegal din contractul încheiat de CNU-SA cu ANRSPS, ducând practic compania la o situație extrem de gravă din punct de vedere economic – financiar.

Băișanu mai întreabă cum a dispărut din Bugetul CNU-SA, suma de 21 milioane lei cu promisiunea ministrului de Interne, Carmen Dan, ca o altă suma de 21 milioane lei să fie alocată la rectificarea bugetară din vara anului 2018, promisiunea fiind făcută fostului ministru al Energiei, Toma Florin Petcu. El vrea să afle și de ce nu s-a întocmit documentația necesară către Ministerul de Interne pentru solicitarea sumelor mai sus amintite pentru încheierea unui contract cu ANRSPS de către CNU-SA pentru livrarea de octoxid de uraniu.



Mai mult, parlamentarul ALDE întreabă de ce nu s-a făcut nimic pentru punerea în aplicare a Memorandumului adoptat în ședința de guvern din data de 25.05.2017, având că temă ”Acordarea unui ajutor de restructurare a Companiei Naționale a Uraniului SA, dar și de ce nu s-a făcut nimic concret pentru valorificarea stocului de dioxid de uraniu, existent pe platforma de la Uzina Feldioara, încă din anul 2015. „Nimeni nu răspunde de degradarea acestui material instabil chimic?”, se întreabă deputatul.

Băișanu vrea să afle și de ce planul de restructurare al CNU-SA nu s-a depus în luna februarie 2017, în condițiile în care compania l-a depus în termen, iar la acest plan au lucrat și reprezentanți ai Ministerului Energiei și a fost depus abia în luna iunie 2017, dar și de ce s-a întârziat nejustificat acordarea tranșei a doua din Ajutorul de salvare a CNU-SA la începutul anului 2017, nepunând în aplicare Legea nr. 42/2017, lucru ce a condus la funcționarea anormală a companiei, la dezechilibre majore din punct de vedere economic și la mișcări sociale fără precedent.

Liderul ALDE Suceava cere ministrului Energiei să explice de ce nu s-a răspuns la întrebările Comisiei Europene primite în luna august 2017 decât în luna decembrie 2017, dar și de ce au apărut întrebări ale Comisiei Europene în luna decembrie 2017 dintr-un așa zis „Plan revizuit”, când acesta nu a fost aprobat de Adunarea Generală a Acționarilor și se referea la închiderea minei Crucea-Botușanu și vânzarea Uzinei Feldioara, împreună cu zăcământul de la Tulgheș-Grințieș, lucrurile fiind contrare planului depus în iunie 2017, asumat de CNU-SA și Ministerul Energiei.



Alexandru Băișanu este intrigat și vrea să știe care au fost motivele vizitelor la sediul CNU-SA și la Uzina Feldioara ale firmei franceze AREVA și reprezentanților Ambasadei Franței și mai cere să i se spună de ce proiectul de O.U.G. referitor la împrumutul de octoxid de uraniu al CNU-SA de la ANRSPS nu a plecat din Ministerul Energiei și care au fost măsurile întreprinse în ultimele luni dacă în decembrie 2017 s-a știut că nu se va putea încheia contract cu ANRSPS din cauză că CNU nu avea alocare în bugetul Ministerului de Interne.

„Toate aceste lucruri și cu mai multe detalii nu fac decât să tragem o singură concluzie: falimentarea CNU-SA, vânzarea activelor, a Uzinelor Feldioara și a zăcământului de la Tulgheș-Grințieș la un preț de “nimic” și închiderea minei Crucea-Botușana. Probabil se dorește să devenim ”groapa de gunoi radioactiv” a Europei sau poate și mai mult de atât, distrugerea ciclului integrat, pierderea a 20 % din energia țării și afectarea gravă a securității și siguranței sistemului energetic național”, adaugă Băișanu în interpelare.

El subliniază că rețeta a fost deja folosită în Bucovina în cazul zăcământului cuprifer. „Toate aceste lucruri se întâmplă după aceeași “rețetă”: falimentarea, vânzarea la un preț subevaluat de zeci de ori, iar ulterior, administratorii noilor firme realizează profit. Exemplu: Falimentarea zăcământului cuprifer din Bucovina, de la Mănăila, vânzarea la un preț foarte mic și ulterior, preluarea acestuia de către trei firme din China, Irlanda și Anglia, care, toate au realizat profit”, a punctat Băișanu.
CITEȘTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE: NewsBucovina.ro



Săptămâna Patimilor - Sfânta şi Marea Miercuri

Săptămâna Patimilor - Sfânta şi Marea Miercuri

Sfânta și Marea Miercuri este prilej pentru Biserică de a ne aminti de femeia păcătoasă, cea care unge picioarele lui Hristos cu mir și cu lacrimi, le șterge cu părul capului ei și primește de la Dumnezeu iertarea păcatelor ei. La Utrenia zilei cântăm troparul Casianei, marele imnograf din secolul al IX lea, în care se spune despre femeia ce căzuse în păcate multe, dar și despre alte cântări ce mărturisesc manifestarea dragostei față de Hristos, cea care îl eliberează cu adevărat pe om.

Într-una din stihirile de la Stihoavna Utreniei citim o frază care ne spune multe: „Cea deznădăjduită pentru viaţă şi încredințată pentru întoarcere, purtând miresme, s-a apropiat de Tine”. Viața este păcătoasă. Iubim și trăim păcatul în fiecare clipă a vieții noastre, fie făcându-ne voia și sprijinindu-ne pe egoismul nostru, fie dedându-ne păcatelor și plăcerilor, fie respingând prezența lui Hristos din viața noastră. Și nu numai aceasta. De cele mai multe ori nu conștientizăm cât de mult ne iubește Hristos, de aceea disprețuim cu totul prezența Lui, ne lepădăm de ea și nu auzim mesajul Lui.

Femeia păcătoasă era deznădăjduită de viața ei. Însă era încredințată pentru calea către mântuire. Dragostea către Iisus îi arăta calea adevăratei libertăți. Căci dragostea ne face smeriți. Dragostea ne face să înțelegem că este nevoie de întristare pentru ceea ce ne desparte de Hristos și de pocăința care ne aduce lângă El. Dragostea ne ajută să înțelegem că nu putem să fim de sine stătători, ci că avem nevoie de Hristos. Dragostea este cea care ne face să îndrăznim. Să iertăm, ca să fim iertați. Să izvorască din inima noastră lacrima compătimirii pentru toți. Să cădem la picioarele Izbăvitorului, străduindu-ne să punem un început nou.

Epoca noastră are ca punct de referință stăpânirea și puterea. Cel care iubește nu înseamnă mai nimic. Chiar și dragostea este închistată în logica autosuficienței și a desfătării și devine egoism pentru doi sau mai mulți. Biserica ne propune dragostea care eliberează. Dragostea Crucii și a Învierii, fiindcă Hristos este Dragostea. Dar și toți câți L-au urmat, cu femeia păcătoasă drept pildă în această zi, au trăit dragostea și au gustat bucuria adevăratei eliberării.

Nu-l eliberează pe om nici cunoștințele, nici plăcerile, nici puterea tehnologiei, nici cea a banului, nici afecțiunea trupului. Nici iubirea de oameni, precum nici comunicarea socială nu sunt puteri eliberatoare. Contribuie, dar nu rezolvă această nevoie profund existențială a fiecăruia. Numai comuniunea adevărată cu Hristos conduce la cunoașterea căii de eliberare. Este de ajuns o lacrimă, tăcerea pocăinței, iertarea, prinosul și jertfirea pentru aproapele. Și în sfârșit, prezența lui Hristos în viața noastră.

CITEȘTE MAI MULTE PE: Doxologia.ro