De vă vor purta vreodată paşii prin pasul Mestecăniş, către Vatra Dornei, merită să faceţi un popas şi la Ciocăneşti, un sat-muzeu în care totul e de vizitat. Locul e uşor de dibuit, chiar dacă localitatea se află pitită la poalele Munţilor Suhard. Mergând către Vatra Dornei, vă opriţi la Iacobeni şi apoi faceţi 7 kilometri dreapta, pe drumul ce duce spre Maramureş. Prima aşezare ce vă iese în cale e Ciocăneştiul, întins pe pajişti domoale, lung cât ţine valea pe care este aşezat. O să-l recunoaşteţi, vă garantez, după decoraţiunile caselor, reprezentând motive de pe costumul popular tradiţional, monumente de arhitectură unice în toată lumea.
Prima casă împodobită cu motive populare a fost construită pe la 1950, de chiar tatăl actualului primar, meşterul zidar Dumitru Tomoiagă, la cererea Leontinei Ţăran, care e gazdă ospitalieră şi acum oricui vrea să-i vadă casa
Despre Ciocăneşti, ţinutul din care Ştefan, domnul Moldovei, îşi procura armele pentru luptele cu hoadele tătare sau cu turcii, bătrânii satului ţi-ar povesti o viaţă întreagă; timp să ai, să stai să le-asculţi legendele. Locul, de o frumuseţe sălbatică, atât în miez de vară, cât şi în toiul iernilor geroase, parcă nu te-ar mai lăsa să pleci. Tot ce ţine de această aşezare, întemeiată odată cu descălecatul lui Bogdan, voievodul maramureşean, se constituie, fără teama de a folosi un clişeu, într-un muzeu viu, în care exponatele sunt deopotrivă casele, pajiştile abrupte, piscurile ascunse în ceaţă, Bistriţa Aurie zbenguindu-se printre sălcii, oamenii şi apoi toată salba de obiceiuri şi tradiţii nealterate de trecerea vremii. Nu degeaba, un panou aşezat în centrul comunei avertizează trecătorii că aici sezonul turistic e permanent.
În ultimii ani, numele satului a devenit celebru până şi în cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, dar şi peste hotare, graţie unui primar devotat locurilor natale, Gheorghe Tomoioagă, care şi-a îndeplinit misiunea rămasă de la bunici: aceea de a nu lăsa uitării tezaurul artei populare de odinioară.
Prin grija lui, de şase ani încoace, de lăsatul secului, în Postul Mare, la Ciocăneşti are loc un Festival Naţional al Ouălor Încondeiate, la care se întâlnesc încondeietori din toate centrele româneşti cu tradiţie, iar în luna august, de Sfânta Maria, are loc un Festival Naţional al Păstrăvului, în cadrul căruia organizatorii pregătesc concursuri de pescuit păstrăv, lipan şi lostriţă „la muscă“, peşti din ce în ce mai rari, demonstraţii de plutărit şi parade ale portului popular.
Tot cu această ocazie se reface drumul voievodului Bogdan din Maramureş către Moldova. „În seara de 14 august se sting luminile în sat şi oştenii lui Bogdan, maramureşenii, vin de pe Drumul tătarilor, coboară de pe Dealul Colacului şi oştenii moldoveni coboară de pe Obcina Mestecăniş. Vin cu făclii, călări, în costume populare şi se întâlnesc la apa Bistriţei. E un eveniment deosebit“, a precizat primarul localităţii, Gheorghe Tomoioagă.
Acestea sunt evenimentele mari ale satului, însă turistul obişnuit n-are vreme să se plictisească nici într-o zi obişnuită. Sunt de văzut atâtea locuri, e de vorbit cu atâta lume, e de admirat atâta frumuseţe şi de mirat în faţa micilor opere de artă care sunt ouăle „închistrite“ de Ciocăneşti, încât timpul, oricât de elastic ar fi, parcă nu-ţi permite totul.
Satul cu „case-ii“
Prima imagine a Ciocăneştilor, ce va rămâne cu siguranţă imprimată definitiv pe retina amintirilor este cea a caselor împodobite, asemeni iilor, cu motive viu colorate, inspirate din portul tradiţional.
Prima casă cu o astfel de arhitectură a fost construită pe la 1950, de chiar tatăl actualului primar, meşterul zidar Dumitru Tomoiagă, şi poate fi admirată şi azi. Se numeşte Casa „Leontina Ţăran“, iar bătrâna care dă numele casei, în vârstă de 82 de ani, arată oricui îi trece pragul cusăturile din care a preluat modelele cu care l-a rugat pe meşter să-i înfrumuseţeze locuinţa. Ulterior, fiecare vecin ce-şi construia casă a preluat obiceiul de a o decora cu motive populare, dând naştere unei adevărate întreceri. Aşa s-a trezit Ciocăneştiul, în câţiva ani, „îmbrăcat în ie“, ca o fetişcană.
Astăzi, pentru ca specificul satului să rămână nealterat, Consiliul Local a aprobat printr-o hotărâre obligaţia ca oricine îşi construieşte casă să-i decoreze faţada cu motivele deja consacrate.
Bistriţa Aurie şi legendele ei
Prin părţile Dornelor şi pe întreaga Vale a Bistriţei Aurii circulă o legendă, care spune că în vechime aici îşi măcina diavolul aurul şi de aceea undele râului capătă sclipiri misterioase, mai ales în asfinţit. Legenda, ca toate celelalte, are şi o parte de adevăr, pentru că pe Bistriţa Aurie s-a cernut secole de-a rândul aur. Există locuri în Ciocăneşti în care se mai văd şi astăzi urmele vechilor topitorii de aur, dar şi dunele de nisip rămase în urma celor care au cernut aurul. „Avem şi acum aur în Bistriţa. Noi am trimis 14 probe, numerotate diferit, la Institutul de la Baia Mare, şi ni s-a confirmat acest lucru. Nu ne interesează acest lucru pentru o eventuală exploatare, ci din punct de vedere turistic. Aur, pe Bistriţa, s-a cernut sute de ani.
Legenda spune că sabia Sfântului Voievodului Ştefan cel Mare este făcută cu aur din Ciocăneşti şi că a fost lucrată aici. De asemenea, se spune că săgeata care a marcat locul sfântului altar de la Putna este aurită aici, cu aur de pe Bistriţa“, ne-a explicat primarul Tomoioagă.
Ciocănarii, făuritorii de arme ai marelui Ştefan
De altfel, însuşi numele satului vine de la vechii ciocănari, adică făuritorii de arme din vremea marilor voievozi. O altă legendă veche spune că meşterii de la Ciocăneşti erau cei care-i făureau armele trebuitoare în luptele cu turcii şi Sfântului Voievod Ştefan cel Mare. „Aici la noi, s-a inventat buzduganul cu colţi. Ca să nu uităm acest lucru, am realizat două astfel de arme, la o scară mai mare, dar din lemn, nu departe de centrul comunei“, a precizat primarul.
Pe lângă cele două arme realizate la scară mare, turiştii pot vizita şi patru dintre vechile fierării ale satului, preluate acum de ucenici mai tineri. De asemenea, a fost păstrată şi se poate admira în voie şi Peştera Ciocănarilor, locul în care aceştia se retrăgeau în vreme de restrişte şi unde se spune că petrecea Ştefan cel Mare cu armurierii săi.
Aşezarea este atestată documentar încă de la descălecatul lui Bogdan I, voievodul maramureşean care a trecut munţii şi a întemeiat prima lui stăpânire pe Valea Bistriţei Aurii. Apoi tot aici, se pare, s-au aşezat şi strămoşii voievodului sfânt Ştefan cel Mare. Firul legendei nu pare a fi întâmplător, mai ales că în localitate există un adevărat cult al lui Ştefan, cel mai mare domnitor moldovean. Chipul lui apare până şi pe ouăle încondeiate, pe zidurile bisericilor şi chiar pe covoarele ţesute.
Apus de soare pe Bâtca Armanului
Ciocăneştii constituie şi un punct de plecare în drumeţii de munte către destinaţii splendide: masivul Suhard, Obcina Mestecăniş sau Parcul Naţional Munţii Rodnei.
Edilii comunei au în proiect realizarea unei staţiuni turistice de schi pe versantul nord-estic al Suhardului, care aparţine în întregime satului, unde plănuiesc să construiască cea mai lungă pârtie de schi din ţară, de circa 8 km. Pe acest versant se află şi Mănăstirea „Sf. Cruce“, un alt punct de atracţie turistică pe harta comunei.
Dacă doriţi să trăiţi momente unice, e suficient să ajungeţi sus, aproape de Lacul Icoanei sau pe Bâtca Armanului, o stâncă a Suhardului de pe care, povestesc sătenii, se poate admira cel mai uluitor apus de soare. „Mi-aduc aminte că prima dată am văzut un apus de soare pe Bâtca Armanului în copilărie; m-a dus bunicul. A fost splendid. Ţin minte că se lăsase noaptea peste tot, iar noi eram ultimii rămaşi într-un cerc de lumină, înconjuraţi de piscurile semeţe ale Munţilor Rodnei“, şi-a amintit Gheorghe Tomoioagă.
Nu e de omis, într-o eventuală excursie la Ciocăneşti, nici rezervaţia naturală de Rododendron (bujor de munte) şi nici excursiile către Lacul glaciar Lala, cu gheţari, cum spun descendenţii ciocănarilor lui Ştefan, vechi „de când a făcut Dumnezeu lumea“.
Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate
În satul bucovinean de care vă vorbesc, femeile, copiii şi chiar bărbaţii au ridicat tehnica „închistririi ouălor“ la rang de artă. Nu-i casă în sat în care să nu se ştie a încondeia ouă, iar meşteşugul este practicat în fiecare zi, indiferent de anotimp, nu doar în Postul Paştilor. Tradiţia, venită din vremi de care oamenii nici nu-şi mai aduc aminte, purtată din generaţie în generaţie, a devenit acum un brand al localităţii. Ouăle încondeiate de Ciocăneşti, decorate cu ceară de albine, pe fond negru, au ajuns celebre în întreaga lume. Azi, multe dintre femeile satului trăiesc din această îndeletnicire, însă ouăle n-au devenit un obiect comercial, fabricat în serie, spre a fi vândut. Fiecare în parte este unic, are un model anume, iar încondeietoarea-autoare transpune pe coaja fragilă mesajul său către lume.
Cum era şi firesc, pentru ca aceste miniaturale opere de artă să nu fie date uitării sau distruse, la Ciocăneşti a fost înfiinţat Muzeul Naţional al Ouălor Încondeiate (foto), unic în România, unde sunt expuse ouăle premiate la cele şase ediţii ale Festivalului Naţional al Ouălor Încondeiate. Muzeul conţine şi o bogată colecţie de unelte şi obiecte de uz gospodăresc tradiţionale, donate de locuitori, un atelier de ţesătorie şi o şcoală de încondeiere a ouălor pentru copiii din localitate. Astfel, vizitatorii pot admira pe viu demonstraţii de încondeiat ouă sau de ţesut.
SURSA: ZiarulLumina.ro
Bine ai venit pe VatraDorneiLive.ro! Centralizăm noutățile care apar în zona Vatra Dornei sau au legătură cu aceasta și vi le prezentăm într-un cadru cât mai organizat. Mulțumim că ne urmăriți!
Postări
