PR. DR. DOCENT MIHAI VALICĂ: „Palatul Dornelor”, între istorie și a face istorie în Țara de Sus a Moldovei

Articol publicat de Pr. Dr. Docent Mihai Valică pe site-ul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților cu ocazia evenimentului de inaugurarea a Centrului Muzeal ”Cazinoul Băilor”, redenumit în Palatul Dornelor. Vă invităm să-l studiați:

Dragi români din Țara de Sus a Moldovei,

Este destul să privim armonia și simetria superbă a acestui monument de arhitectură înfrățit cu „peisajul atât de molcom și domol”[1], precum moldovenii, ca să putem înțelege strategia înțeleaptă de supraviețuire a românilor din Țara de Sus în Imperiul Austro-Ungar, prin artă, arhitectură, cultură, și spiritualitate, prin tradiții seculare în Țara de Sus a Moldovei[2], redenumită „Bucovina – Buchenland”, adică „Țara Fagilor”, de către de către ocupant (1775).

Prin această nouă denumire, noii stăpâni doreau parcă să sugereze și să anticipeze faptul că pentru ei era prioritar fagul, bogățiile, mai recent gazul, petrolul și pădurile, și mai puțin importanți moldovenii, de pe aceste meleaguri.

În plus, această redenumire știrbea atât din demnitatea moldovenilor, cât și din testamentul Sfântului Ștefan cel Mare, care a poruncit pentru vecie: „Moldova nu este a voastră, ci a urmașilor voștri și a urmașilor urmașilor voștri, în veacul veacului”! De aceea, urmașii Sfântului Ștefan se numesc cu mândrie „moldoveni”, iar cei care nu cunosc istoria imperiului austro-ungar, cu toate atrocitățile lui, se numesc cu aroganță neavenită „bucovineni”, spune D-l Președinte al Academiei Române, Ion Aurel POP.

În Imperiul habzburgic, proprietățile mănăstirești și episcopale, care reprezentau 63% din teritoriul ocupat, inventariate prin Hotărârea imperială din 19 Iunie 1783 și reglementate prin „Regulamentul Duhovnicesc” din 1786 de Împăratul Iosif al II-lea, au fost constituite într-un „Fond Bisericesc religionar greco-oriental”. Acest Fond a fost administrat de funcționarii publici ai Statului austriac, iar veniturile erau destinate exclusiv Bisericii Ortodoxe din Țara de Sus[3].

Așadar, proprietățile bisericești ortodoxe nu au fost nici secularizate, nici confiscate și nici „încamerate”, adică venitul financiar rezultat în urma administrării nu făcea parte din visteria Statului austriac, ci intra în visteria Fondului Bisericesc.

Așa a fost posibil ca Fondul bisericesc să cumpere din „Domeniile Camerale” ale Statului austriac, de la Câmpulung și Jucica foarte multe proprietăți. Printre acestea se numără și terenul pentru construirea „Cazinoului”, a parcului de 35 ha, din Vatra Dornei, pe care s-a construit apoi Policlinica Balneară, hotelul Carol, și multe alte vile[4], cum stă ca mărturie istorică, contractul de vânzare – cumpărare, încheiat la Viena cu nr. 55 din 13 Iunie, 1870.

„Cazinoul” a fost construit între anii 1896-1898 și inaugurat pe 10 Iulie 1899 într-o atmosferă festivă, în cântările orchestrei de la Viena, privind încheierea unor lucrări edilitare din Vatra Dornei, care serveau pentru sănătatea și demnitatea românilor.

După glorie și decădere, după naționalizare și retrocedare, „Pavilionul Central al Băilor” sau „Palatul de Cură al stabilimentului balnear”[5], cum a fost numită această construcție dintr-un început, apoi bagatelizat impropriu „Cazinou”, nu a fost proiectat pentru această destinație și nu s-a jucat „ruletă” sau alte jocuri de noroc niciodată[6], ci a fost numit așa, doar fiindcă era construit după modelul Cazinoului din Baden Baden. Clădirea aceasta a renăscut astăzi din cenușa vremurilor (g)rele, parcă mai frumoasă și mai strălucitoare de cum a fost.

Întrucât chiar arată acum ca un adevărat palat, propun ca astăzi, 28 Noiembrie 2023, să fie „botezat” și sfințit cu numele de „Palatul Dornelor”, care devine astăzi un centru multicultural, de referință la nivel național.

De ziua Țării de Sus a Moldovei, 28 Noiembrie 2023, „Palatul Dornelor” este dedicat tuturor românilor, de pe ambele părți ale Prutului și din toate provinciile românești, ca simbol al renașterii, al unității și al speranței în reîntregirea noastră națională, culturală și spirituală, cu deschidere spre universalitate. Unirea de la 1918, precum și renovarea acestui „Palat al Dornelor” sunt „triumful României, nicidecum al Bucovinei”[7].

Și totuși, în alte vremuri și sub alt regim, în contrast cu imperiul austro-ungar, străin de neam și de credință, care cel puțin a creat, a recunoscut și a administrat proprietatea Fondului Bisericesc, Statul comunist român, a naționalizat toate bunurile Fondului Bisericesc prin Decretul – Lege 273/1949, provocând răni adânci în trupul strămoșesc al Bisericii lui Hristos. Printre aceste bunuri a fost preluat samavolnic și acest edificiu. Ulterior, „Statul democrat”, de după 1989, a continuat politica predecesorilor săi, retrocedându-ne, în schimb, o ruină, în 2004, aceasta, în ciuda faptului că Ordonanța de Urgență a Guvernului 94/2000, ordonanță aprobată cu modificări prin Legea 501/2002, în baza cărora s-a făcut retrocedarea, preciza ca aceasta să se facă la starea fizică a „imobilului din momentul naționalizării sau prin despăgubiri financiare echivalente” (vezi și Ordonanța de Urgență nr. 184/2002, art. 1, alin. 2).

Din păcate, în ultima parte a celor 55 de ani (1949-2004) de „aflare în proprietate” a administrației locale, clădirea a stat timp de 18 ani în ruină, fiind folosită de partidele politice pe post de „minge electorală, dispute și promisiuni”.

Clădirea a fost retrocedată prin Decizia guvernamentală nr. 437 din 14 Octombrie 2004, la inițiativa și pe cheltuiala exclusivă a Catedralei „Sfânta Treime” din Vatra Dornei, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire IPS PIMEN, și cu speranța că va primi compensații bănești pentru reabilitarea lui, conform legilor în vigoare. Este de evidențiat faptul că terenul aferent, în suprafață de 35 de hectare, a fost redus la 0,38%. Adică 1328 mp, ce cuprinde aria construită și un metru adiacent ca „zonă de protecție”. Nu o zecime, nu o sutime, ci a treia parte dintr-o sutime. Zero virgulă treizeci și opt la sută! Demersul a fost parte a documentației Catedralei „Sfânta Treime”, înregistrată cu nr. 2076/03.10.2002 la Comisia de Retrocedare. Dosarul cuprindea și actele și dovezile justificative pentru încă alte 1567 de clădiri, dintre care, până în prezent, au fost retrocedate doar cinci.

Din 2004 și până-n 2018, deci, timp de încă paisprezece ani, această clădire emblematică, retrocedată Bisericii, a stat în „moarte cerebrală”, ce-i drept, dar, totuși, cu lumânarea speranței aprinsă că va veni și Ziua cea Mare. Această zi a venit pe data 14 Mai 2018, când vrednicul de pomenire IPS Arhiepiscop PIMEN a semnat contractul de reabilitare și renovare.

Apoi, renovarea a fost continuată și desăvârșită prin osteneala și jertfa arhitecților, a inginerilor și a muncitorilor, sub directa supraveghere și binecuvântare a IPS Arhiepiscop CALINIC, care a suplimentat fondurile financiare cu aproape nouă milioane Roni. Mii de mulțumiri tuturor.

În acești 14 ani, așa-zisa opinie publică pretindea ca Biserica să renoveze „Cazinoul” cu banul văduvei. Dacă Administrația Locală, în 18 ani, nu a reușit cu banul public și cu diverse subvenții de la bugetul de stat decât să-l țină doar „în picioare”, proptit de o schelă și locuit de șerpi, ciuperci devoratoare, plin de mucegai și de igrasie, cum ar fi reușit Biserica, deposedată de bunurile ei, cu un oraș fără industrie, cu foarte mulți șomeri, cu tinerii plecați din țară, și cu o populație sărăcită și îmbătrânită, să-l repare și să-i dea strălucirea de odinioară!?!

Biserica deposedată de 192.158 ha de pădure, nu a primit de la Statul democrat român nici măcar un metru pătrat de pădure, prin reconstituire, care presupune restitutio in integrum, după uzanțele internaționale, practicat de țările cu adevărat democrate.

Însă, prin constituire, adică o pomană dată în „rate electorale”, pentru a le „închide gura”, la toate cultele religioase din țară, ca să nu se facă „discriminare”, indiferent dacă acestea au avut sau nu păduri, prin Legea 1/2000, art. 29, alin. 3, indice 1, și parohiile ortodoxe au primit 16.226,7 ha pentru 560 unități de cult, adică 0,011%, din cât a posedat Fondul Bisericesc. În mod [ne]paradoxal[!] și această infimă „pomană” a fost luată înapoi de Romsilva prin procese intentate doar parohiilor ortodoxe. Abia ca urmare a altor zeci de procese lungi, stresante și costisitoare cu „Statul democrat român și majoritar ortodox”, unele parohii au intrat în proprietatea celor 30 de ha de pădure. În schimb, celelalte etnii și confesiuni au beneficiat de restitutio in integrum!

Retrocedarea in integrum a bunurilor mobile și imobile ale Fondului Bisericesc ar putea constitui o sursă financiară suficientă pentru a susține activitatea culturală, misionară și diaconal- filantropică a Bisericii.

Cultura pentru suflet, precum și activitatea diaconal-filantropică a Bisericii nu sunt producătoare de bani, ci, dimpotrivă, necesită multe cheltuieli pentru a păstra idealuri și a crea valori perene, mult mai importante decât cele materiale, în domeniul civic, spiritual și moral al unei societăți, valori duhovnicești inestimabile ale unui nații, cele care aduc „cinstea și slava neamului” la judecată de Apoi (Apocalipsa 21, 26). Altfel, dacă introducem concurențial cultura și filantropia creștină în economia de piață liberală, va rezulta o cultură imorală de tip globalist și neomarxist și o activitate socială după chipul și asemănarea recentă a „azilelor groazei”, care urmăresc doar profitul financiar, cu orice preț!

Pentru a evita asemenea derapaje imorale, Biserica Ortodoxă Română cere în continuare să îi fie retrocedate acele bunuri materiale de care a fost deposedată în mod samavolnic, în decursul istoriei, întrucât a demonstrat că este creatoare de valori materiale, culturale, artistice, arhitecturale, spirituale, și morale inestimabile. De exemplu, la nivel local, dacă am exclude, prin absurd, doar monumentele edilitare construite de Fondul Bisericesc Ortodox Român: „Palatul Dornelor”, internatul de la școala nr. 4, cele patru vile preluate de Sindicatele proletare, vechea poștă, Palatul Național – Biblioteca „G. T. Kirileanu”, „Casa Vladimir”, Spitalul/secția de [boli] infecțioase, Maternitatea, și altele, vom constata, cu ușurință, că orașul Vatra Dornei nu s-ar fi ridicat decât la nivelul unei comune de tip medieval!

Pentru cei ce se mândresc cu ocupația austriacă, și mai apoi austro-ungară, a Țării de Sus a Moldovei, care a durat timp de 144 de ani, sau pe de altă-parte, cu aceea mai îndelungată a Transilvaniei, folosind cu emfază și mândrie denumirea de „Bucovina”, neacceptând să-i numești „moldoveni”[8], și eronat afirmând că, sub ocupația străină, provinciile românești s-au dezvoltat economic, supun atenției lor doar o statistică privind venitul pe cap de locuitor în imperiul Austro-Ungar, între anii 1870-1910.

Astfel, printre cele 14 provincii de sub jurisdicția Austriei, Bucovina se afla în 1910 pe penultimul loc, urmată doar de Dalmația, regiune de țărm stâncos în proporție de 85%. Iar printre cele 8 regiuni aflate sub jurisdicția Ungariei, Transilvania, care deși avea la 1910 un PIB/cap de locuitor cu 30% mai mare decât Bucovina, se afla tot pe penultimul loc, urmată doar de Croația-Slavonia, regiunea rămasă de asemenea în subdezvoltare la acea vreme[9]. Pe scurt, în clasamentul întocmit după PIB-ul pe cap de locuitor la anul 1910, în ultimii ani de pace înainte de destrămarea imperiului, Transilvania și Bucovina ocupau „glorioasele” poziții a 19-a și a 21-a din totalul de 14+8=22 provincii.

Transilvania și Bucovina cu câmpii extrem de mănoase și cu mine de aur[10], argint, fier, păduri, ape minerale[11], etc, au fost ținute în exploatare, în persecuții religioase sub tunurile generalului Bukov (1762)[12], în reprimarea ucigașă a răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan (1784)[13], în presiuni de tot felul, pentru a-i converti pe ortodocși la catolicism, dovada fiind mulțimea de martiri ardeleni, maramureșeni și năsăudeni uciși în temnițele confesionale de la Kufstein[14].

Numeroasele evenimente marcante și dureroase, consemnate de istorie, ne arată că românii erau tratați cu dispreț, cu ură confesională, și erau condamnați în propria lor țară la subdezvoltare și sărăcie, din partea stăpânirii austro-ungare. Această atitudine continuă și în zilele noastre, dacă ne amintim de problema recentă de blocare a intrării României în spațiul Schengen. De aceea, se cuvine și avem datoria să nu uităm istoria și calvarul românilor sub Imperiul Austro-Ungar și de noile șicane.

Iar, până la Judecata de Apoi, când vor fi trase la răspundere toate națiile și conducătorii pentru faptele lor (Avdie 1, 15), să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să-i ierte pe toți prigonitorii neamului nostru, pentru atrocitățile săvârșite de aceștia asupra românilor de pretutindeni, și să-i lumineze cu Lumina lui Hristos!

Vatra Dornei

Pr. Prof. Dr. Docent Mihai VALICĂ

SURSĂ ARTICOL ȘI BIBLIOGRAFIE: ArhiepiscopiaSucevei.ro

  

Fosta exploatare minieră de sulf din Călimani a devenit o adevărată atracție turistică

Fosta exploatare minieră de sulf din munții Călimani s-a transformat într-o adevărată atracție turistică, iar numărul turiștilor care merg acolo pentru a imortaliza imaginile este în creștere vertiginoasă. Asta și pentru că accesul se poate face cu autoturismul, în ciuda unor porțiuni de drum care sunt mai greu practicabile sau unde au căzut arbori și au blocat parțial calea betonată.

Mai nou, cei de la Parcul Național Călimani percep și o taxă de intrare, care este 10 lei de persoană sau 5 lei în cazul elevilor și studenților.

Povestea exploatării miniere de sulf din munții Călimani a început în 1969, când autoritățile comuniste au decis să evite cât se poate de mult importurile de materii prime necesare industriei aflate la vremea respectivă în puternic avânt.

📖 Citește continuarea articolului pe Monitorul de Suceava!

   

☀️🌧 Cum va fi vremea în următoarele 4 săptămâni? Vezi estimările meteorologice transmise de ANM!

Administrația Națională de Meteorologie a transmis estimările de prognoză pentru următoarele 4 săptămâni, mai exact pentru perioada 12.06.2023 - 10.07.2023. Estimările meteorologice sunt realizate de către ECMWF - Centrul European pentru Prognoze pe Medie Durată și este estimată media săptămânală a abaterilor temperaturii aerului și a cantităților de precipitații față de media perioadei 2003-2022.

Se menționează în comunicatul ANM că fenomenele extreme cu o durată scurtă de manifestare nu pot fi prognozate cu ajutorul acestui produs.

Vezi ce știe ChatGPT despre Vatra Dornei! Am luat la întrebări aplicația ”minune” de inteligență artificială și am rămas surprinși! 🙂

Pentru că se discută intens perioada aceasta despre ChatGPT și despre ce impact ar putea avea în viitor astfel de aplicații ”minune”, am devenit curioși și am pus inteligența artificială la treabă. 🙂

Așadar, am întrebat ChatGPT-ul ce ne poate spune în general despre Vatra Dornei, despre istorie, obiective turistice, locuri de muncă, date demografice. Răspunsurile se pot vedea în imaginile de mai jos și veți constata că în viziunea ”inteligenței artificiale” suntem bine de tot. Poate de fapt acest ChatGPT prezice viitorul?! Mai știi ... 😁🤓 

NOTĂ: Câteva detalii despre ChatGPT, în caz că nu vă este cunoscut subiectul: Ce este Chat GPT, la ce poate fi folosit în lumea reală și de ce a început să ridice semne de întrebare

Am continuat jocul și am întrebat ce ne poate spune despre istoria municipiului nostru stațiune:

Stăm foarte bine și din punct de vedere turistic, în viziunea ChatGPT: Avem izvoare termale, castel medieval, obiective turistice care mai de care, etc. 😀

Dacă cumva nu se știe, ”Vatra Dornei oferă o gamă variată de locuri de muncă pentru oamenii talentați și dedicați, care doresc să lucreze într-un oraș frumos și prosper.” Detalii mai jos:

I-am mai cerut să ne dea câteva date demografice despre Vatra Dornei, capitol la care a nimerit datele destul de bine: Vârsta medie a populației din Vatra Dornei este de aproximativ 40 de ani. Orașul are o rată a natalității scăzută și o rată a mortalității relativ ridicată, ceea ce duce la o îmbătrânire a populației.

Concluzionând, aplicația ”minune” mai are încă multe de învățat, însă ce este interesant e că aplicația corectează foarte repede datele eronate pe măsură ce acestea îi sunt semnalate. Oricum, începutul pare destul de promițător și probabil în viitor datele vor fi mult mai exacte.

Black Friday eMAG 2022 - La ce oră începe cea mai mare campanie de reduceri din an?

eMag, cel mai mare retailer online din România, organizează astăzi Black Friday 2022. eMAG va avea în oferta de Black Friday și telefoane de 350 de lei, dar și un iaht. Tot în oferta de Black Friday vor fi 58 de tone de carne de porc de la producători români, dar și 10 kg de aur. Compania va avea în ofertă și 100 de autoturisme de la 14 mărci, mașini disponibile imediat. 

În ultimii zece ani eMAG a început cel mai repede Black Friday la 6.50 și cel mai târziu la 8.20, dar probabil startul reducerilor se va da în jurul orei 7.30. Cei de la eMAG explicau acum câțiva ani că vor să găsească un echilibru, pentru a nu începe nici când multă lume doarme, dar nici când oamenii sunt în drum spre serviciu.

Câteva exemple de produse din oferta Black Friday 2022 la eMAG, cu preț, descriere și procent/sumă de reducere:

Telefon mobil Vivo Y01, 3GB RAM, 32GB, 4G, Elegant Black, 349 lei, reducere 46%

Laptop Lenovo IdeaPad 3, procesor Intel Core i3-1115G4, 15.6" Full HD, 4GB, 256 SSD, 999 lei, reducere 500 lei

Televizor Horizon LED 43HL7539U/C, 108 cm, Smart, 4K Ultra HD, Class F, 779 lei, discount 450 lei

Espressor automat De'Longhi Magnifica S, 15 bari, 999 lei, redus cu 570 lei

Robot de aspirare Roborock S7, WiFi, Mop, 1.799 lei, redus cu 700 de lei

Televizor LED Diamant, 80 cm, HD, 399 lei, redus cu 33%

Aspirator fără sac Rowenta Compact Power RO3731, 1.5 l, 750 W, Clasa A Filtru de înaltă eficiență, 8.8 m, Negru/Albastru, 299,99 de lei, reducere 46%.

Ceas smartwatch Garmin Fenix 6 Pro, 47 mm, Black, 1.799 lei, reducere 32%

Apă de toaletă Hugo Boss Hugo Dark Blue, Bărbați, 75ml, 99,99 lei, reducere 50%

Televizor LG OLED, 139 cm, Smart, 4K Ultra HD, 3.999 lei, reducere 1.500 lei

LEGO Friends - Furgonetă de camping, 41681, 487 piese, 139 lei, redus cu 35%

Monitor LED Philips 23.8", IPS, Full HD, 399 lei, 39% reducere

Tigaie Wok Tefal, Thermo-Signal, 28 cm, 49,99 lei, reducere 61%

Set 4 scaune bucatarie Kring Kai, lemn / PP, Alb, 279 lei, reducere 53%

Bicicleta fitness KONDITION WB-810, volanta 3 kg, 399,99 de lei, reducere 60%

Combină frigorifică Samsung RB34T600CSA/EF, 340 l, No Frost, Compresor Digital Inverter, All around coooling, Clasa C, H 185 cm, argintiu, preț 1,699.99 lei, reducere 35%

Geacă cu vatelină Geo Norway, pentru bărbați, preț 149,99 de lei.

Detergent capsule Ariel All in One PODS Mountain Spring, 2x50 buc, 100 spalari, 79,99 lei, reducere 43%,

Mașină de găurit și înșurubat (bormașină) pe acumulator Bosch EasyDrill 1200, 12 V, 1.5 Ah, 1.500 RPM, 30 Nm, 1 acumulator, încărcător, cap șurubelniță dublu, valiză profesională, 199,99 lei, reducere 50%,

Gel spumant Bioderma ABCDerm, 1000ml, 34,99 lei, reducere 45%,

Vin roșu Budureasca Origini Fetească Neagră, Sec, 0.75l, 49,99 lei, redus cu 35 lei

Fossil, Ceas analog cu cadran Mother of Pearl, Argintiu, 239,99 lei,

Mașină de spălat rufe Samsung, 7 kg, Clasa B, Eco Bubble, Steam, 999 lei, reducere 900 lei,

Scutece Pampers Active Baby XXL BOX, Marimea 3, 6 -10 kg, 208 buc, 119,99 lei, reducere 45%,

Saltea ortopedică, Kring Comfort, Ergoflex, 160x200x20 cm, arcuri Bonnell și spumă poliuretanică cu memorie 2 cm, fermitate medie, 369,99 de lei, reducere 58%, 279,99 lei, reducere 53%,

Alte oferte tentate, mai jos:

Înalt Preasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, împlinește azi 65 de ani

Arhiepiscopul Teodosie al Tomisului a împlinit sâmbătă 65 de ani. Ierarhul a fost felicitat cu această ocazie de Patriarhul Daniel.

Arhiepiscopul Teodosie s-a născut în 12 decembrie 1955, în Vatra Dornei, jud. Suceava. La botez a primit numele de Macedon.

A urmat şcoala primară în Dorna – Arini, Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamţ (1971-1976) şi Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1976-1980), cu licenţă în Teologie.

Cursuri de doctorat, specializarea Studiul Biblic al Vechiului Testament şi Limba ebraică, la acelaşi Institut (1977-1981) şi la Universitatea Birmingham – Anglia (1 octombrie 1992 – 1 aprilie 1993); în paralel, a îndeplinit mai multe încredinţări: cântăreţ bisericesc la mănăstirea Antim din Bucureşti (noiembrie 1982 – octombrie 1986); asistent la Secţia Practică, Facultatea de Teologie din Bucureşti (din 1 octombrie 1986).

A fost închinoviat ca frate la schitul Crasna, jud. Prahova (1987) şi tuns în monahism (1990) cu numele Teodosie; hirotonit ierodiacon pe seama Paraclisului Sfânta Ecaterina al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, iar mai târziu ieromonah (martie 1992), când a fost şi hirotesit protosinghel; la începutul anului 1994 a fost hirotesit arhimandrit; la 22 martie 1994 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, cu titlul Snagoveanul şi hirotonit arhiereu în 3 aprilie 1994.

În iulie 1999 a obţinut titlul de doctor în Teologie al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, cu teza: Cartea Psalmilor şi importanţa ei pentru viaţa pastoral-misionară a Bisericii; doctor în Muzică (2005).

La Bucureşti a desfăşurat o impresionantă activitate în toate domeniile vieţii bisericeşti, ceea ce a făcut ca, în 21 februarie 2001, Colegiul Electoral Bisericesc să-l aleagă în istoricul scaun arhiepiscopal de la Tomis (Constanţa); la 8 aprilie 2001, în Duminica Floriilor, a avut loc întronizarea la Catedrala Arhiepiscopală din Constanţa.

S-a implicat în activitatea pastoral-misionară şi de asistenţă socială la Bucureşti şi Constanţa; a reactivat mănăstiri şi schituri, a înfiinţat aşezăminte monahale; s-a implicat în înfiinţarea unei Şcoli de cântăreţi bisericeşti la Seminarul Teologic din Bucureşti, a trei noi seminarii teologice monahale la mănăstirile Căldăruşani, Cernica şi Pasărea, şi a unui seminar în Giurgiu.

A înfiinţat Seminarul Teologic Dionisie Exiguul şi Şcoala de cântăreţi bisericeşti Gherontie Nicolau, amândouă în Constanţa; supraveghează procesul de învăţământ al Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Universitatea Ovidius din Constanţa ca profesor şi, o vreme, şi ca decan; conducător de doctorat; a participat ca delegat al Bisericii noastre la activităţi pastorale şi culturale în SUA şi în Europa.

A desfăşurat o bogată activitate ştiinţifică, ce s-a concretizat în temeinice lucrări precum: Cartea Psalmilor şi importanţa ei în viaţa pastoral-misionară a Bisericii (teză de doctorat publicată în 2001 şi 2008), Muzica Vechiului Testament (2001), Viaţa iudeilor oglindită în Psaltirea lui David (2001), Psaltirea cu explicaţii şi adnotări asupra termenilor biblici (2001), Psaltirea ilustrată (2002), Mărturii ale vieţii creştine dobrogene (2004), Mitropolia Tomisului (în colaborare cu Adrian Rădulescu, 2004); numeroase studii şi articole în diferite periodice bisericeşti; este membru în diferite asociaţii şi organizaţii bisericeşti, culturale şi sociale.

SURSA: Basilica.ro

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Vineri (VIDEO)

In Vinerea Mare se face pomenire de sfintele, mantuitoarele si infricosatoarele Patimi ale Mantuitorului. Rastignirea nu era practicata de evrei. Cu exceptia crucificarii a 800 de locuitori ai Ierusalimului de catre regele Alexandru Ianeul in 87 i.Hr., in Palestina aceasta pedeapsa era aplicata doar de catre autoritatea romana. Cel care primea condamnarea la moartea pe cruce era dezbracat de haine, biciuit si obligat sa parcurga drumul pana la locul executiei, cu barna orizontala a crucii in spate, legata de mainile intinse. Sentinta era pronuntata de catre conducatorul provinciei intr-un loc public.

Din Scriptura aflam ca dupa ce Hristos a fost biciuit, Pilat, spalandu-se pe maini, rosteste sentinta. Mantuitorul Hristos este trimis spre locul rastignirii, purtandu-Si crucea.

Ajuns la locul executiei, bratul orizontal al crucii era fixat cu ajutorul cuielor de bratul vertical infipt din timp in pamant, iar picioarele condamnatului puteau fi asezate pe un scaunel de picioare, ceea ce usura durerile, dar lungea supliciul. Ele puteau fi si tintuite fara sprijin, usor indoite, cu talpile lipite de stalpul vertical. In varful acestuia se fixa o scandura pe care era consemnata vina condamnatului, in cazul Domnului: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor".

Trupul mort, coborat de pe cruce, putea fi aruncat intr-o groapa comuna, impreuna cu instrumentele executiei sau putea fi incredintat oricui s-ar fi milostivit sa-l ingroape.

Din Sfintele Evanghelii cunoastem ca Iosif din Arimateea l-a coborat pe Domnul de pe Cruce si l-a ingropat impreuna cu Nicodim, in mormantul sau aflat intr-o gradina din apropierea locului rastignirii.

Moartea biruita prin moartea lui Hristos

Moartea a intrat in creatie prin despartirea omului de Dumnezeu. Din iubire fata de om, Fiul Lui Dumnezeu S-a intrupat si a primit moartea de buna voie. A primit-o nu din curiozitate, ci pentru a o invinge. Astfel, Hristos intoarce rostul mortii. In loc de mijloc de trecere la cel mai redus grad de viata, ea e folosita de El ca mijloc de biruire a ei, afirma parintele Dumitru Staniloae. El a invins moartea nu numai pentru ca a fost Dumnezeu, ci si pentru ca umanitatea Lui a fost fara de pacat.

Pentru Hristos moartea nu era inevitabila, deoarece El fiind strain de pacat nu purta in Sine germenele mortii. Hristos nu moare de o moarte naturala, rezultat al unui proces ce culmineaza cu descompunerea fizica, nu este atins de vreo boala, ci primeste moartea de buna voie. De aceea indura moartea in toata grozavia ei, moartea prin excelenta.

Moartea suportata de Hristos naste in noi, daca ne unim cu El, o stare noua, de incetare a alipirii egoiste si patimase la cele ale lumii si de daruirea vointei Lui de a ne iubi unii pe altii. Iar aceasta ne da puterea de a birui si noi moartea.

Spre deosebire de noi, care induram moartea in mod pasiv, ca pe o consecinta a pacatului, Hristos a intampinat-o in stare de maxima concentrare spre a o birui. In canonul pascal compus de Sfantul Ioan Damaschin se canta: "Praznuim omorarea mortii".

Din Sfintele Evanghelii aflam ca in momentul in care Hristos Si-a dat duhul, s-a aratat o serie de semne miraculoase: catapeteasma templului s-a rupt, pamantul s-a cutremurat, pietrele s-au despicat si multe trupuri ale celor adormiti au inviat.

Punerea in mormant a Domnului

De teama ca trupurile celor osanditi sa nu ramana pe cruce si a doua zi, cand se praznuiau Pastile, iudeii cer permisiunea lui Pilat sa se zdrobeasca fluierele picioarelor osanditilor si apoi sa fie coborati de pe cruce. Se folosea acest procedeu spre a grabi moartea celor rastigniti. Dupa ce primesc acordul de la Pilat, ostasii zdrobesc fluierele picioarelor celor doi talhari, deoarece acestia inca nu murisera. Cand au venit insa la Hristos, au constatat ca El murise si atunci nu I-au mai zdrobit oasele. Spre a se convinge ca Hristos a murit cu adevarat, un ostas i-a impuns coasta cu sulita si indata au tasnit sange si apa.

Iosif din Arimateea si cu Nicodim iau trupul lui Hristos de pe cruce, il ung cu aromate si il infasoara intr-un giulgiu. Pe cap ii pun o mahrama, implinind astfel, intru totul datina iudaica a inmormantarii.

Evanghelistul Matei spune ca mormantul in care Hristos a fost pus apartinea lui Iosif, iar de la Ioan aflam ca era "un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat" (19, 41).

Iudeii vor pecetlui piatra mormantului in nadejdea ca uitarea sa-L acopere definitiv pe Cel ce zacea acolo. Dar ei nu vor putea opri astfel nici coborarea la iad si nici invierea lui lisus, urmata de raspandirea noii credinte.

Mormantul lui Hristos ramane gol. Nu mai este cum spunem noi "locas de veci". Acest mormant ne vesteste ca si mormintele noastre vor ramane goale.

Slujba Prohodului

Vinerea Mare este zi aliturgica, adica nu se savarseste nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principala din aceasta zi este scoaterea Sfantului Epitaf din altar si asezarea lui pe o masa in mijlocul bisericii. Prin scoaterea Sfantului Epitaf retraim coborarea de pe Cruce a lui Hristos si pregatirea Trupului Sau pentru inmormantare.

Seara se canta Prohodul si se inconjoara biserica cu Sfantul Epitaf. Este o procesiune de inmormantare. Epitaful pe care il poarta preotii ajutati de credinciosi simbolizeaza trupul Mantuitorului. Dupa procesiunea din jurul bisericii, Sfantul Epitaf este asezat pe Sfanta Masa din altar, unde ramane pana la Inaltare. Punerea pe Sfanta Masa reprezinta punerea Domnului in mormant.

CITEȘTE MAI MULTE PE: CrestinOrtodox.ro

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Joi

Joia din Saptamana Patimilor este cunoscuta ca fiind ziua in care se citesc cele 12 Evanghelii si se scoate Sfanta Cruce in naosul bisericii. Aducerea Sfintei Cruci din Sfantul Altar si asezarea ei in mijlocul bisericii are loc dupa citirea Evangheliei a V a, atunci cand preotul spune: "Astazi S-a spanzurat pe lemn Cel Ce a intins pamantul pe ape". Sfanta Cruce ramane in mijlocul bisericii pana vineri, cand este readusa in Sfantul Altar.

La Ierusalim, incepand cu orele 16.00, se face o procesiune cu Sfanta Cruce. Procesiunea incepe de la Pretoriu si se termina la Sfantul Mormant. Credinciosii strabat drumul pe care Mantuitorul a purtat Crucea Rastignirii.

Joia Patimilor - scoaterea Sfantului Agnet pentru impartasirea bolnavilor

In cadrul Proscomidiei din Joia Mare, pe langa Sfantul Agnet care se foloseste la Sfanta Liturghie din ziua respectiva, se mai scoate inca un Agnet, care se sfinteste impreuna cu celalalt, fara sa se rosteasca de doua ori rugaciunile epiclezei si fara sa se binecuvanteze fiecare separat. Al doilea Agnet va fi pastrat pana in Martea Luminata cand este uscat si sfaramat dupa o randuiala speciala. Dupa ce a fost sfaramat, este asezat intr-un chivot pe Sfanta Masa din Altar. Acest Agnet este folosit de-a lungul intregului an pentru impartasirea bolnavilor sau a celor care nu pot merge la biserica din motive bine intemeiate.

Joia Patimilor - Sfintirea Sfantului si Marelui Mir

Joia Patimilor este si ziua in care are loc sfintirea Sfantului si Marelui Mir, materia sfintita care se foloseste la Taina Mirungerii, sfintirea bisericilor, sfintirea altarelor, a antimiselor si pentru reprimirea in Ortodoxie a celor cazuti de la dreapta credinta. Mentionam ca sfintirea Sfantului si Marelui Mir nu se savarseste in Joia Patimilor fiecarui an, ci doar atunci cand se constata ca nu mai exista Mir pentru un an de zile.

In Joia din Saptamana Sfintelor Patimi praznuim spalarea picioarelor ucenicilor de catre Hristos, Cina cea de Taina in cadrul careia Mantuitorul a instituit Taina Sfintei Euharistii, rugaciunea arhiereasca si inceputul Patimilor prin vanzarea Domnului.

Spalarea picioarelor ucenicilor

In amintirea spalarii picioarelor Apostolilor de catre Hristos, exista obiceiul ca in Joia din Saptamana Patimilor, in unele manastiri, staretul sa spele picioarele a doisprezece din vietuitorii manastirii pe care o conduce.

In Israel, ceremonia spalarii picioarelor se oficiaza pe un podium ridicat in curtea Sfantului Mormant. Acolo, dupa savarsirea Sfintei Liturghii, patriarhul spala picioarele a doisprezece episcopi. Interesant este ca in jurnalul lui Necolae Ses, un pelerin in Tara Sfanta in anul 1870, se mentioneaza ca la Ierusalim tuturor pelerinilor le erau spalate picioarele de catre monahi. Cei care participau la acest ritual primeau un fel de "certificat de inchinator la Locurile Sfinte".

Spalarea picioarelor ucenicilor este o invitatie la smerenie, slujire, daruire pentru ceilalti pana la jertfa.

Cina cea de Taina si instituirea Sfintei Euharistii

In cadrul Cinei de Taina a fost instituita Sfanta Euharistie. Cina cea de Taina a avut loc dupa spalarea picioarelor de catre Mantuitorul Iisus Hristos. Facem precizarea ca pentru poporul evreu Pastile semnifica trecerea din robia egipteana la libertate. In amintirea acestui eveniment, fiecare familie iudaica sacrifica un miel si-l mananca cu azima (paine nedospita, deoarece nu au avut timp sa lase aluatul sa creasca) si ierburi amare. Azima este simbolul robiei, al mizeriei indurate ca robi, iar ierburile amare semnifica viata petrecuta de israeliti in timpul robiei egiptene.

Mielul jertfit si mancat de evrei cand serbau Pastile era o prefigurare a lui Hristos, Mielului lui Dumnezeu Care ridica pacatele lumii (Iesirea 12, 46) si Se ofera ca hrana pentru viata vesnica.

La aceasta Cina, Mantuitorul Se daruieste pe Sine sub chipul painii si al vinului. S-a daruit si continua sa Se daruiasca in cadrul fiecarei Liturghii.

Rugaciunea din gradina Ghetsimani

Dupa Cina, Hristos merge impreuna cu ucenicii Sai in gradina Ghetsimani. Se roaga inainte de Patimile Sale pentru Sine, pentru Apostoli si pentru toti credinciosii: "Parinte, a venit ceasul! Preaslaveste pe Fiul Tau, ca si Fiul sa Te preaslaveasca, precum I-ai dat stapanire peste tot trupul, ca sa dea viata vesnica tuturor acelora pe care Tu i-ai dat Lui… Parinte Sfinte, pazeste-i in numele Tau, in care Mi i-ai dat ca sa fie una precum suntem si Noi… Dar nu numai pentru ei Ma rog, ci si pentru cei ce prin cuvantul lor vor crede in Mine, ca toti sa fie una, dupa cum Tu, Parinte, intru Mine si Eu intru Tine, asa si acestia in Noi sa fie una, ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis".

In gradina Ghetsimani Mantuitorul supune vointa Sa omeneasca celei dumnezeiesti. Acest lucru reiese din cuvintele: "Parintele Meu, de este cu putinta, treaca de la Mine paharul acesta, insa nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voiesti" (Matei 26, 39). Este momentul in care "Iisus s-a cununat in duh cu moartea", dupa cum marturiseste parintele Staniloae. Prin ambele vointe Hristos a dorit mantuirea noastra: prin cea dumnezeiasca binevoind impreuna cu Tatal si cu Duhul, iar prin cea omeneasca facandu-Se ascultator Tatalui. Asa a indreptat firea noastra in Sine si prin ea si pe cea din noi.

Ceea ce s-a petrecut in acea noapte la Ghetsimani, ramane pentru noi model si putere spre izbavire. Dupa cum Hristos a intarit vointa omeneasca in directia celor dorite de Dumnezeu, asa se intampla si cu cei care cer cu credinta "faca-Se voia Ta precum in cer asa si pe pamant".

Tot astazi ne aducem aminte si de vanzarea Domnului, pomenita si la Denia din Sfanta si Marea Miercuri. Iuda vanzatorul este pus in oglinda cu femeia pacatoasa. Aceasta, desi era o prostituata, datorita pocaintei si iubirii Sale fata de Hristos se mantuieste. In vreme ce Iuda, lipsit de pocainta, ajunge tradator.

CITEȘTE MAI MULTE PE: CrestinOrtodox.ro

Săptămâna Patimilor - Sfânta şi Marea Miercuri

Sfânta și Marea Miercuri este prilej pentru Biserică de a ne aminti de femeia păcătoasă, cea care unge picioarele lui Hristos cu mir și cu lacrimi, le șterge cu părul capului ei și primește de la Dumnezeu iertarea păcatelor ei. La Utrenia zilei cântăm troparul Casianei, marele imnograf din secolul al IX lea, în care se spune despre femeia ce căzuse în păcate multe, dar și despre alte cântări ce mărturisesc manifestarea dragostei față de Hristos, cea care îl eliberează cu adevărat pe om.

Într-una din stihirile de la Stihoavna Utreniei citim o frază care ne spune multe: „Cea deznădăjduită pentru viaţă şi încredințată pentru întoarcere, purtând miresme, s-a apropiat de Tine”. Viața este păcătoasă. Iubim și trăim păcatul în fiecare clipă a vieții noastre, fie făcându-ne voia și sprijinindu-ne pe egoismul nostru, fie dedându-ne păcatelor și plăcerilor, fie respingând prezența lui Hristos din viața noastră. Și nu numai aceasta. De cele mai multe ori nu conștientizăm cât de mult ne iubește Hristos, de aceea disprețuim cu totul prezența Lui, ne lepădăm de ea și nu auzim mesajul Lui.

Femeia păcătoasă era deznădăjduită de viața ei. Însă era încredințată pentru calea către mântuire. Dragostea către Iisus îi arăta calea adevăratei libertăți. Căci dragostea ne face smeriți. Dragostea ne face să înțelegem că este nevoie de întristare pentru ceea ce ne desparte de Hristos și de pocăința care ne aduce lângă El. Dragostea ne ajută să înțelegem că nu putem să fim de sine stătători, ci că avem nevoie de Hristos. Dragostea este cea care ne face să îndrăznim. Să iertăm, ca să fim iertați. Să izvorască din inima noastră lacrima compătimirii pentru toți. Să cădem la picioarele Izbăvitorului, străduindu-ne să punem un început nou.

Epoca noastră are ca punct de referință stăpânirea și puterea. Cel care iubește nu înseamnă mai nimic. Chiar și dragostea este închistată în logica autosuficienței și a desfătării și devine egoism pentru doi sau mai mulți. Biserica ne propune dragostea care eliberează. Dragostea Crucii și a Învierii, fiindcă Hristos este Dragostea. Dar și toți câți L-au urmat, cu femeia păcătoasă drept pildă în această zi, au trăit dragostea și au gustat bucuria adevăratei eliberării.

Nu-l eliberează pe om nici cunoștințele, nici plăcerile, nici puterea tehnologiei, nici cea a banului, nici afecțiunea trupului. Nici iubirea de oameni, precum nici comunicarea socială nu sunt puteri eliberatoare. Contribuie, dar nu rezolvă această nevoie profund existențială a fiecăruia. Numai comuniunea adevărată cu Hristos conduce la cunoașterea căii de eliberare. Este de ajuns o lacrimă, tăcerea pocăinței, iertarea, prinosul și jertfirea pentru aproapele. Și în sfârșit, prezența lui Hristos în viața noastră.

CITEȘTE MAI MULTE PE: Doxologia.ro

Săptămâna Patimilor - Sfânta și Marea Marți

In Martea Mare din Saptamana Patimilor Domnului, Sfintii Parinti au randuit sa se citeasca Pilda celor zece fecioare. Aceasta pilda ne prezinta zece fecioare, cinci "intelepte" si cinci "neintelepte", care se pregatesc pentru nunta. In Noul Testament, intalnirea cu Hristos este asemanata unei nunti. Hristos se numeste pe sine "mire", iar Apostolii poarta numele de "prietenii mirelui". Mireasa lui Hristos este Biserica.

In aceasta pilda, Imparatia cerurilor este asemanata cu zece fecioare, care luandu-si candelele, au iesit in intampinarea mirelui. Mentionam ca la evrei exista obiceiul ca la casatorie, mirele sa mearga in casa miresei, unde era asteptat de ea si de prietenele ei. De aici se pleca spre casa mirelui, iar acolo se organiza ospatul de nunta.

Astfel, prin cuvintele "fecioarele au iesit in intampinarea mirelui", nu trebuie sa intelegem ca fecioarele au iesit pe strada, ci doar din incaperea unde se aflau, in mod firesc alaturi de mireasa, asteptandu-l pe mire.

Mirele intarzie, iar fecioarele adorm. La miezul noptii, se vesteste sosirea lui. Fecioarele se trezesc sa-l intampine. Untdelemnul din candelele celor nebune este pe sfarsite. Fecioarele "neintelepte" (nebune) vor cere celor intelepte sa le imprumute dintr-al lor. Acestea nu vor, pe motiv ca si candelele lor se pot stinge prin acest imprumut. Astfel, fecioarele nebune merg sa cumpere untdelemn. In timp ce ele lipsesc, soseste mirele. Acesta intra la nunta impreuna cu fecioarele "care erau gata de nunta" si usa se inchide. Vor ajunge si fecioarele nebune, dar vor gasi usa inchisa. Vor striga: "Doamne, Doamne, deschide-ne noua". Mirele le raspunde: "Adevarat zic voua: Nu va cunosc pe voi". Parintele Constantin Galeriu, cercetand originalul grecesc al Noului Testament a gasit interpretarea: "Nu recunosc chipul meu in voi", deci chipul nostru autentic este in Hristos. Pilda se incheie cu aceste cuvinte: "Privegheati si va rugati, ca nu stiti ziua, nici ceasul cand vine Fiul Omului".

Hristos a dorit ca prin aceasta pilda sa ne descopere importanta pregatirii in vederea judecatii de apoi. Parintele Petroniu Tanase marturiseste ca intotdeauna diavolul ascunde pacatul sub chipul virtutii. "Adeseori forma, atat a virtutii, cat si a pacatului poate fi aceeasi, pe cand scopul le deosebeste hotarat; scopul a toata fapta buna este Dumnezeu, iar scopul pacatului este moartea. De aceea, o fapta buna ca sa fie virtuoasa, are nevoie de o garantie ca scopul ei duce la Dumnezeu. Aceasta garantie, Dumnezeu a pus-o in aproapele nostru: "Intrucat ati facut aceasta unuia din acesti frati prea mici ai Mei, Mie Mi-ati facut!” (Matei 25, 40) va zice Domnul. De aceea, orice fapta virtuoasa se valorifica prin purtarea pe care o avem fata de aproapele nostru; este o fapta de dragoste, de milostenie fata de dansul. Milostenia este deci certificatul de garantie al virtutii, ca este bine facuta, ca duce la Dumnezeu".

De aici reiese ca in vremea postului nu trebuie sa ne oprim doar la infranare, nevointe, metanii etc, ci toate acestea trebuie insotite de milostenie.

Am intalnit si aceasta interpretare: Candelele aprinse simbolizeaza faptele bune, care trebuie sa arda pana la sfarsitul lumii, adica pana la sfarsitul fiecaruia sau pana la Parusie. Flacara este alimentata de untdelemn. Prin untdelemn, intelegem credinta. Ea nu se poate imprumuta altora, fiind un dar strict personal. Sfantul Serafim de Sarov sustine ca lampile goale simbolizeaza absenta darurilor Sfantului Duh din inima lor. Lumina lor s-a stins din cauza lipsei unei credinte puternice, care sa se manifeste prin fapte bune. Fecioarele nebune, fara sa fi facut un rau aproapelui, au pacatuit pentru ca nu s-au ingrijit de lumina din suflete.

Nu exista osanda mai grea decat aceea de a-I ramane necunoscut lui Hristos.

Sfantul Ioan Gura de Aur spune ca somnul reprezinta moartea, iar strigarea de la miezul noptii, "Iata, mirele vine", reprezinta trambita arhanghelului (I Tesaloniceni 4, 16) prin care suntem chemati la judecata.

In nasterea duhovniceasca, mai intai murim si mai tarziu ne bucuram de unirea cu Mirele Hristos ("Ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii" - Romani 6, 4). Vietuirea duhovniceasca este diferita de vietuirea lumeasca. De aceea, viata duhovniceasca nu incepe cu nunta, ci cu moartea.

Intrarea in Imparatia lui Dumnezeu este asemenea unei nunti. Pentru acest lucru, Hristos vine ca Mire la Judecata de apoi .

Pilda celor zece fecioare este un indemn la o neincetata priveghere: "De aceea si voi fiti gata, ca in ceasul in care nu ganditi Fiul Omului va veni".

CITEȘTE MAI MULTE PE: CrestinOrtodox.ro

Dramaturgul sucevean Matei Vișniec: ”România, rezervă de zilieri pentru Europa”

Dramaturgul și poetul sucevean Matei Vișniec are, din punctul nostru de vedere, o opinie foarte pertinentă în contextul scandalului actual referitor la ”exportul” muncitorilor români care sunt solicitați pentru a presta munci agricole în alte state. Situația nu este nouă, se repetă în fiecare an, dar acum a ieșit mult mai tare în evidență datorită pandemiei pe care o traversăm și a faptului că în organizarea și transportul acestor muncitori pare că nu se respectă anumite reguli de siguranță, reguli pe care normal am fi obligați să le respectăm cu toții în această perioadă !?

Matei Vișniec a scris în ediția online a RFI România despre acest subiect, a putut fi auzit și la Radio RFI, iar articolul te face să cazi serios pe gânduri. De exemplu această frază : ”Şi totuşi, şi totuşi nu mi se pare normal ca anii să treacă iar românii să rămînă, în Europa, doar cu faima de buni sparanghelişti, de buni îngrijitori de persoane vârstnice, de buni lucrători pe şantiere… Personal, după 30 de ani de la căderea comunismului, parcă aşteptam mai mult de la istorie, de la Europa, de la oamenii politici români şi chiar de la români.”

Vă invităm să citiți în continuare articolul complet publicat de domnia sa, chiar merită:

Există multe proverbe româneşti legate de muncă. Dau cîteva exemple: „Omul muncitor e ca pomul roditor”. Sau „Munca înobilează pe om.” Învăţătura populară tinde să ne spună că a munci, oriunde şi orice, nu este un lucru ruşinos, dimpotrivă. A-ţi cîştiga pîinea cu sudoarea frunţii este o virtute, iar omul care munceşte este întotdeauna demn de respect. Ceea ce nu captează însă proverbele este raportul dintre muncă şi durată, muncă şi vîrstă, muncă şi condiţii de muncă, muncă şi răsplată, muncă şi satisfacţie profesională, muncă şi perspectivă profesională. Unele proverbe deschid totuşi astfel de căi de reflecţie, cum ar fi „Meseria, brăţară de aur.”

Recurg la această introducere pentru a spune de fapt că şi eu apreciez munca, dar cînd sute de mii de români rămîn la „munca de jos” an de an, şi cînd anii trec şi nu văd mai schimbări de perspectivă, ceva mă nelinişteşte. Sau mai precis simt un gust amar.

În acest moment Uniunea Europeană, corabia pe care ne aflăm cu toţii, navighează pe o mare agitată. Dar tangajul, altfel spus oscilaţiile navei provocate de valuri, îi afectează în mod diferit pe europeni. Cei mai balansaţi dintr-o parte în alta a navei par să fie românii. În jur de 200 000 s-au întors în ţară din cauza epidemiei, fără să fie primiţi cu mult entuziasm. Cei care se pregăteau să vină de Paşte sunt sfătuiţi să renunţe. Dar pentru alţi o sută de mii sau şi mai mulţi se pregătesc contracte şi zboruri speciale ca să meargă la lucru în serele din diferite ţări occidentale.

Sigur că atunci cînd eşti şomer în România şi ţi se oferă o sută de euro pe zi ca să culegi sparanghel în Germania, mai ales că românii au faima că ar fi buni sparanghelişti, Europa pare o binecuvîntare. Şi totuşi, şi totuşi nu mi se pare normal ca anii să treacă iar românii să rămînă, în Europa, doar cu faima de buni sparanghelişti, de buni îngrijitori de persoane vîrstnice, de buni lucrători pe şantiere… Personal, după 30 de ani de la căderea comunismului, parcă aşteptam mai mult de la istorie, de la Europa, de la oamenii politici români şi chiar de la români.

Sigur, România trimite în străinătate şi mînă de lucru calificată. Într-un articol publicat în cotidianul Le Monde, Mirel Bran arată că în ultimii zece ani au plecat din România în ţările Europei occidentale 25 000 de cadre medicale. Şi tot Mirel Bran citează surse oficiale din care rezultă că România are una dintre cele mai slabe densităţi medicale din Europa. Dacă în România vom asista la o veritabilă dramă umană în contextul actualei epidemii, faptul că ţara s-a vidat de medici şi de infirmieri, pe fondul unei viziuni europene ultraliberale, trebuie să ne îngrijoreze profund.

Nu sunt primul jurnalist care, pe fond de Brexit şi de alte crize, evocă acest subiect, cel al inegalităţilor acumulate în materie de dezvoltare economică în Europa. Specialişti de renume avertizează de mai mulţi ani că Estul Europei a fost neglijat, menţinut cu un fel de statut de rezervă de mînă de lucru ieftină. Ceea ce echivalează pentru România cu un statut de ţară subdezvoltată. Speranţa unui decolaj economic spectaculos în România nu s-a concretizat. Iar cifrele legate de creşterea economică sunt neconcludente, atunci cînd patru milioane de români lucrează în străinătate. Există ţări pe glob care au pornit, în urmă cu 30 de ani, de la acelaşi nivel ca România, şi au ajuns mult mai departe. Ar trebui poate să analizăm modelul Coreii de sud, care în urmă cu 30 de ani era efectiv considerată o ţară subdezvoltată.

Citesc în presa franceză articole în care unii editorialişti nu ezită să se declare umiliţi întrucît o mare putere economică precum Franţa depinde acum de măştile sanitare fabricate în China. Eu cred că şi noi, românii, avem motive să ne simţim umiliţi dacă în continuare, timp de încă trei decenii, vom fi cei mai solicitaţi sparanghelişti ai Europei.

În urmă cu exact 70 de ani începea în România distrugerea clasei ţărăneşti printr-o cooperativizare barbară a agriculturii. Procesul a durat 12 ani, pentru că ţăranul rezista împotriva spolierii sale. Şi oricum nu înţelegea de ce trebuia să lucreze la colhozul comunist şi nu pe pămîntul lui. Ceea ce s-a distrus atunci s-ar părea că nu s-a putut repara după căderea comunismului, în ciuda retrocedării pămînturilor. Țara care putea să fie un paradis de ferme şi de produse bio, datorită obtuzităţii propriei clase politice şi a indiferenţei europene, furnizează şi în primvara aceasta mîini agere şi harnice fermelor occidentale. Poate că este timpul să ne revoltăm împotriva unora dintre proverbele româneşti, în frunte cu acesta: „Cine munceşte şi tace, mai multă treabă face”.

Puteți asculta, mai jos, și varianta audio a relatării care a fost difuzată la radio:

SURSA: RFI România

Scrisoare către președintele țării, suceveni dar și dorneni ... semnat, România

În mediul on line circulă un text extrem de emoționant, anonim, semnat „România”. Deși nu știm cine este autorul acestei scrisori, dar deoarece împărtășim întru totul cele scrise, publicăm integral acest mesaj:

„Domnule Președinte Klaus Iohannis,

Cu tot respectul cuvenit unui președinte, mai ales unui lider politic ce are la bază pregătirea de profesor, vă întreb: credeți că gestul dumneavoastră de a ridica medalia de onoare, prin retragerea Ordinului Sanitar în grad de Cavaler acordat Spitalului de Urgențe din Suceava, în contextul excaladării dramatice a epidemiei COVID-19, este cel mai moral și mai motivant pentru toată comunitatea medicală din România?

Nu trebuie să fii doctor în istorie ca să realizezi că a degrada în mijlocul bătăliei pe soldații în uniforme albe – ce astăzi luptă în cel mai mare focar infectat cu coronavirus din țara noastră – poate influența moralul oamenilor, ducând la scăderea drastică a respectului de sine, pentru că gestul dumneavoastră – iertați-mă că vă opresc și vă spun asta – seamănă cu gestul unui copil supărat, care și-a strâns jucăriile și a plecat acasă, e un gest pripit, amar, nervos și imatur, în condițiile în care lupta medicilor rămași pe baricade în spital continuă și acum, chiar și după ce ați luat decizia degradării lor publice. Ați aruncat o palmă nu doar asupra lor, ci indirect asupra întregului corp medical din România.

Dacă vor mai fi situații dramatice în țară, veți lua medaliile acordate în timp de pace și toate titlurile pe care oamenii le-au obținut prin munca și studiul de atâția ani, veți lua la rând toate spitalele în care cadrele medicale, luate de val, și-au dat demisia, deși în condițiile prezente acesta este un act ce seamănă a dezertare, veți fi un comandant al cărui unic discurs este de a smulge tresele și a-și retrograda regimentele, ofițerii, soldații și aliații și a coborî în bernă steagul luptei doar pentru că nu au mai putut gestiona situația singuri și au avut nevoie de omenescul ....ajutor?

S.O.S România

La Suceava e un dezastru umanitar. E momentul să fim solidari cu aceștia, e momentul să fim cu adevărat solidari cu tot personalul care lucrează în toate spitalele românești. Acum! și să nu ne dezicem de nimeni în acest moment. Căci gestul dumneavoastră este ofensator și lipsit de moralitate...sunteți ca pregătire profesor: ce impact are a umili un elev în fața clasei, în văzul tuturor? O prăbușire a stimei de sine la nivelul gropii marianelor, într-un ocean de deznădejde, dincolo de asediul bolii, e umilința de a te numi în văzul tuturor incompetent...în spitalele italiene nu s-a recurs la retrogradarea nimănui, s-au adus specialiști și din altă parte. Și pe front, se cereau întăriri...și li se dădeau întăriri când vedeau că pierd lupta, nu li se smulgea coroana și arma iar ofițerul să fie degradat la gradul de soldat.

De la Suceava nu a dezertat nimeni, au rămas acolo, suferind împreună, medici și pacienți, și medicii pot greși, pot deveni pacienți, și militarii pot greși, și profesorii, și președinții, dar le-ați luat nu doar medalia, decorația acordată, ci le-ați luat onoarea. Presiunea mediatică, modul în care presa prezintă galopant cifre, megalopatia știrilor cu interes vădit a stârni oroare, înfricoșând populația, familiile medicilor care îi așteaptă acasă.

În acest moment, în care dumneavoastră – ca un boier – ați scuipat în obrazul de răzeș, de moș Ion Roată al celor de la Suceava, iată Biserica a donat aparatură și teste și mâncare și o vorbă bună care a încălzit sufletele celor care gem dincolo de poarta de intrare a spitalului și nu le-a reproșat nimic. Biserica Română a știut și știe să le fie mamă tuturor celor care au lovit în ea.

E timpul să fim oameni, și să dovedim în primul rând că avem înțelepciune și nu ne spălăm pe mâini de responsabilitatea ce ne revine, aruncând pisica moartă peste gard. Medicii nu sunt singurii responsabili, și cu ridicarea decorației nu ați rezolvat nimic decât ați devenit pentru moment ridicol. Nu ridicarea decorației e soluția, ci trimiterea unor specialiști în medicină de urgență, epidemiologi și specialiști în dezastre, echipamente, medicamente, consilieri psihologici, terapeuți. Să lăsăm aceste gesturi de leșin moral și de dispreț infinit prin retrogradarea rapidă a oamenilor, competența lor nu se reduce doar la acest episod. Destinul uman e mai complex de atât, oamenii au dreptul la reabilitare, la susținere, la protecție, la un cuvânt de îmbărbătare. Oamenii nu sunt mănuși de unică folosință pe care le aruncăm după ce le-am folosit.

S-au mai pierdut bătălii, dar s-a câștigat războiul.

S-au făcut greșeli de strategie pe fond emoțional, de oboseală, de nesomn, de grija copiilor rămași acasă, în izolare, de teama că nu vor supraviețui. Și medicii sunt oameni, dar cu adevărat ei nu mor niciodată. Nici ei, nici profesorii. Trăiesc prin generațiile pe care le-au format, prin viețile salvate, chiar dacă au avut și scăpări.

Acum o lună vă pregăteați pentru campanie și alegeri anticipate, deși la orizont se profilau norii negri ai pandemiei chinezești. Aveți niște generali remarcabili la DSU care nu s-au grăbit să dezonoreze pe nimeni, ei știu cu adevărat – medici fiind unii, și specialiști în dezastre – că spiritul de echipă e totul.

Că solidaritatea și căldura umană susțin imunitatea. Le-ați zdrobit imunitatea în acest moment, iar gestul a fost însușit și de fondul psihologic al altor medici, din alte unități spitalicești din țară.

Iarna nu-i ca vara spunea cineva...nici războiul nu-i ca pacea. La Suceava, medicii au luptat cu ce au avut.

Prin gestul dumneavoastră ați dat dovadă nu de bărbăție sau de eroism, ci de infatuare, de detașare emoțională completă. I-ați abandonat moral. I-ați condamnat în pripă, necercetându-i sufletește cu căldura unui părinte, căci...spuneți-mi, ce altceva e un președinte pentru cetățenii săi?

Suceava e un oraș special...Putna, Voroneț, Sucevița, Moldovița, Cămârzani, Hagigadar, Bogdana, Slatina sunt afluenții care varsă speranță în fluviul unei mari dureri...e adevărat, au demisionat din orgoliu vor spune unii, din onoare vom spune noi, medicii din conducere și a preluat armata, dar, la Putna un voievod sfânt, oştean toata viața, Ștefan nu doarme...Nici la Rădăuți, sf Leontie, la Hagigadar e o părticică din mâna Sf Ioan Botezatorul.

La Suceava, un bătrân sihastru de 95 de ani, IPS Pimen a slujit afară Liturghia, în condițiile carantinei, pe ninsoare. Ii înghețau mâinile pe Potir, dar se simțea cum îl încălzește Domnul...după Liturghie, Arhiepiscopia Sucevei a înzestrat spitalul cu donații pentru teste și aparatură.

Medicii din Suceava nu s-au ridicat la înălțimea exigențelor dumneavoastră, nici credincioșii ortodocși pe care i-ați numit fanatici religioși, deși printre ei au fost mulți care v-au votat, din moment ce sunteți președintele nostru. Noi v-am votat dar nu ca să ne puneți la colț, ci ca împreună să construim o țară, pe care am uitat că se numește România. Aștia suntem, soldații cu care defilați în spitale, școli, peste tot.

Nu va temeți, voi moldovenilor, unde e credință multă, e încercare multă. Mereu a fost un drum foarte lung dinspre București spre Moldova, a fost un dialog abrupt, ca și autostrăzile pe care le tot așteptăm și nu v-a retrogradat nimeni că nu le-ați construit, noi nu ne-am pierdut speranța că, în ciuda diferențelor, în momentele cheie, în momentele de cumpănă, de dezastru contează ceea ce ne apropie, comoara noastră comună, vie, tot ce e românesc în duh și în cuvânt și în faptă.

În bisericile ortodoxe, Sf Mare Mucenic Gheorghe luptă cu balaurul și-l biruie cu puterea lui Hristos, acum dragonul chinezesc a scuipat nu flăcări, ci miliarde de viruși...medicii sunt înfrigurați, dragii de ei, dar fiecare e dublat de un înger. Suceava e în inimile noastre, în pâinea fierbinte a lacrimilor noastre. Suceava e a lui Ștefan, iar Ștefan a fost ostașul credincios al lui Hristos...pretutindeni sunt bisericile lui ca niște degetare de lumină, borne de hotar ale biruinței asupra răului, 47 de victorii, 47 de victorii...cu sânge au fost si acelea, dar a biruit nu prin sine, ci cu ajutorul lui Dumnezeu! Stefan voievodul nostru, al Moldovei, n-a dat țara nimeni, cu atât mai mult nu o va lăsa unui virus. A luptat și când avea piciorul cangrenat, o singură dată a vrut să fugă rănit având oastea zdrobită și...mumă-sa nu l-a primit în cetate...Ce femeie! Leoaica...,,du - te la oștire, pentru țară mori și-ți va fi mormântul încoronat cu flori''. La Neamț, românii aduși din pribegia prin lume, sunt în carantină în casele de pelerine ale bisericii, peste tot preoții și păstorii lor ajută, pun umărul tăcut, PF Daniel, patriarhul nostru și-a donat salarul, iar BOR a donat altarelor medicale 1 milion de euro. La Constanța, IPS Teodosie a mers în fața locațiilor cu cei aflați în carantină și a citit rugăciuni pentru sănătatea lor și oamenii l-au aplaudat de la balcoane. Pentru că medicii, chiar dacă li s-a ridicat ordinul sanitar de Cavaler, rămân nobili, și în cenușă ei rămân cavaleri. Cavaleri ai suferinței.

Undeva, în București, ieri, o tânără polițistă ce verifica traficul, văzând că șoferul e un medic ieșit din gardă, l-a salutat imediat cu respectul unui superior militar. Și prin el, a adus un omagiu ostășesc, o floare de recunoștință tuturor celor care sunt medici și luptă azi în România cu flagelul. Tuturor celor care și-n somn sunt conectați de verbul ,,a salva” o viață, mici și mari, novici și înțelepți. Cât trăiește, omul învață. Mai ales din propriile greșeli. Împreună vom fi mai puternici.

Suceava, rezistă ! Te iubim !

Semnat, România

SURSA: Monitorul de Suceava